Nicolae Diaconescu

Memoria minei și identitățile culturale europene La modul general,exploatarea aurului, a sării, a cărbunelui, a parcurs aceleași etape în România, ca și în alte țări din Europa sau din lume.

Fă-i alt sfârșit - Tată, spune-mi o poveste, ... hai, nu spui ? Tata geme cu ochii stinși, lungit pe spate și piciorul ridicat pe un scaun. Mă uit la gaura în piciorul săltat. Sângele se

Doamna brună Să tot fie vreo trei luni de când am avut un vis. Participam la o reuniune importantă și acolo am întâlnit-o. Nu-mi cereți să o descriu că nu pot, era o

Șo pă ei, Guliță! Ați văzut vreodată un câine ciobănesc alergând turma de oi ca s-o bage în țarc? O splendoare, mai ales când câinele aleargă în cercuri din ce în ce mai strânse, iar oile,

Din seria "Femei celebre" Personale Unei doamne din "Înalta societate" care nu dialoghează cu muritorii de rînd M-aș mai însura o dată Eu aș lua-o de nevastă Ca să-i scot un drac

O NOUÃ RELIGIE sau Gândurile unui meloman Unele ierni trec foarte greu. Așa s-a intâmplat și în anul...când frigul îmi intrase în oase și în suflet. Mizeria de pe străzi și din stațiile de

Textul a fost scris cu ani în urmă. Rog eventualii cititori să scuze unele inadvertențe cum ar fi de exemplu cele privitoare la transportul în comun, care, în prezent, este civilizat,

Strigoaicele Suntem mulți acasă, nouă inși și când ne strângem seara în bucătărie, abia încăpem. Ne așezăm pe chituci în jurul mesei cu trei picioare și maica-mare toarnă fiecăruia laptele

Între zâmbet și râs, ce-o fi? Orice asemănare cu persoane sau situații reale este absolut întâmplătoare.. N-o să mă crezi, mon ami, sunt fericit! De ce neicușorule? D’aia... Hai, fă-te încoace

24.02.2005 Intermezzo București – Ploiești Drumul până la Ploiești nu e prea lung.Ploua mărunt și mergeam cu o viteză de 45-50 Km/oră. După ce am trecut de Otopeni, predispus și de

Împăratul gândacilor Într-o zi friguroasă de iarnă M-am întors mai devreme acasă Mă descălțam când în hol la intrare Am surprins un gândac ... era uriaș. A rămas pironit pe perete Antenele

AFRODITA Întîmplare povestită de Traian Rotărescu nepoatei sale Delia Trei zile bătuseră tunurile fără să oprească. Apoi o liniște adâncă se așternuse peste dealuri. Satul scăpase încă o

. Născut în Ferentari Răsfoiam o carte la anticariatul de la Universitate când un tânăr cu o barbă de călugăr, mi-a atras atenția. Parcă voia să citească și nu vedea literele. ... În cele din

Sfârșit de săptămână Motto „Doamne dă-mi seninătatea să accept ceea ce nu pot schimba, curaj să schimb ceea ce pot și inteligența să le deosebesc” La douăzeci și cinci de ani nimic nu mi

Fata Morgană Mergea fără țintă, cu basca în mână. O femeie de care se ciocni, îl îmbrânci țipând. - Ești orb, omule ? Se opri uimit, ca în fața unui obstacol

Am vrut să fiu primul De când mă știu am țintit performanța. Poate mama mi-a insuflat dorința asta, deși nu mi-a spus-o niciodată explicit. Mi-am descoperit vocația prin clasa a treia primară

Timpul mitic cu prilejul comemorării a 30 de ani de la moartea Elizei Leonida Zamfirescu Sărbătorirea primei femei inginer din lume, la 30 de ani de la moartea sa, a fost un bun prilej

Milenară Departe-n vârf de munte Intr-un copac uscat Puiul țipă de foame Jos in câmpia-ntinsă Alți pui ai nimănui Aleargă și se joacă Pe cer la inălțime Ochii de vultur țintesc

Tabloul Venea zilnic la aceiași oră și se strecura neobservată după o mică draperie pentru a se dezbrăca. Nu ieșea niciodată din cuvântul lui. Te rog zâmbește, îi spunea el, foarte bine, acum

Autobiografie 10-11.01.2004. M-am născut într-o vreme Incertă Într-un sat Netrecut pe hartă ! Þara era ocupată de ruși, Secetă cum nu se pomenise, Mama epuizată De chinurile

2002 Muntele Athos scotea fum Un concediu pe malul Adriaticii sau în Grecia! M-aș mulțumi și în Turcia, că peste tot este mai ieftin decât în România ! Despre asta discutam cu soția

Într-o sâmbătă noaptea O bătaie în poartă, monotonă, m-a scos din fire. - Cine-i acolo?... Nu răspunzi?!... Așteaptă, suntem ocupați acum. Mama ține un săcotei de cânepă, iar eu cu două

Pe un picior de plai Fragment din povestirea „Eu și Roșia Montană” Oare câți ani sunt de când diriginta ne cerea să vorbim și să scriem despre fericire?! Această întrebare mi-am pus-o

Ce ar mai fi de spus În atelierul de lucru, Mihaela are un pat. Rezemată de el stă turcește și încearcă să găsească un răspuns. Cu un an în urmă, Profesorul îi ceruse o lucrare