Nicolae Diaconescu

Concursurile!!!
Să mă refer mai întâi la muzică! Organizatorii devin mici dumnezei. Îl asculți pe concurent, cântă fals ca porcul și ajunge în finală! Scopul concursului este de a promova un anumit concurent. Se știe câștigătorul înainte de înscrierea concurenților. Se vorbea în târg că eventualul câștigător nu vede un ban, premiul se înparte între jumătate plus unul dintre membrii juriului!!! Așa se vorbea despre concursul Enescu!!!
Concursuri literare!
N-am pretenții, de niciun fel, dar am vrut un dialog cu acela care m-a notat la textul "M-am enervat" cu nota 2,83 sau 1,83, nu-mi amintesc, transparență am vrut și mi s-a pus pumnul în gură, n-ai citit regulamentul? Am fost dezamăgit de reacție, nu de notă!

Tocmai când scriam această opinie la televizor se transmitea o reclamă Brâncuși e al tău, donează, etc.!!!
Cum să donez dacă percep negocierea care s-a făcut pentru acceptarea sumei de 11 milioane de Euro ca o mare țeapă? Dacă valorează atât Cumințenia Pământului, Guvernul să-și asume negocierea și să plătească suma! Într-o discuție cu o distinsă doamnă sculptoriță, aceasta s-a arătat revoltată, cum poți să gândești așa, sculptura valorează 50 de milioane de Euro și dacă nu se va plăti suma va fi scoasă ilegal din țară, ca Domnișoara Pogany, sau ca Narcis, etc. Din păcate nu m-au convins patriarhul, domnul Pleșu, Alexandru Tomescu și nici pledoaria fostului ministru al culturii sau intervenția altora!! Nu contest valoarea patrimonială, de patrimoniu, tezaur al operelor lui Brâncuși, contest negocierea. Stimați guvernanți, dacă nu se va strânge suma de 6 milioane de Euro din partea românilor, (că or mai fi și alți proști ca mine), suma de 5 milioane de Euro investiți-o în casa memorială de la Hobița.
Aceasta e opinia uni prost, așa a carecterizat distinsa doamnă sculptoriță, prietenă bună, părerea mea!!! Ee cea mai mare prostie, propietarul a cerut doar 21 milioane de Euro și a acceptat în cele din urmă 11 milioane de Euro, e un om generos. E vorba de brand, de cotarea internațională, etc., etc.

Nu-mi fac iluzii, micii Dumnezei au întotdeauna dreptate!

Felicitari!

"în casa ei miroase mereu a lumină"
O metaforă chinuită ca să nu spun scremută. Oricum, sare în ochi! Probabil ăsta e scopul. Restul e pictură pe scoarța unui copac.

"Am început să țip și...m-am trezit". Eu m-aș fi oprit aici. Explicațiile care urmează sunt de prisos! Diminuează forța textului care are tensiune până la acel punct.

Povestea are tensiune mai ales în partea finală.

Păsăretul nu linge, eventual ciugulește.

"aș vrea să fac baie într-o pictură de-alu chagall
și mi-ar curge paradoxul calmul și zbuciumul din colțul gurii
până pe tălpi

iar talpa mi-ar linge-o o oaie și-un curcan"

Nu-mi închipui cum ar putea un curcan să lingă o talpă, chiar metaforic, sau tocmai ăsta e paradoxul! "iubire pentr-o atingere de tine" iubitul e un "curcan".

Memoria păstrează tot felul de întâmplări, uneori fără sens, "un bărbat superb care te-a săgetat în adâncul ochilor în tramvai, a coborât și nu l-ai mai văzut niciodată, dar uite, ți-l amintești perfect în timp ce ai uitat ceva important petrecut săptămâna trecută!" sau momentul după o tragedie "nu pot să fac nimic, parcă cineva mi-a încleiat gura și mi-a plumbuit picioarele! Nu pot să mai fac nimic pentru ea, oricum! Dumnezeu s-o ierte, sper să-i fie mai bine ca în lumea asta de orbi și de surzi".
Eu nu pot să uit pe românul acuzat pe nedrept de furt în Polonia care în semn de protest a făcut greva foamei până a murit!!! Altfel aș fi procedat eu.

"Mi-a placut mult sa citesc!" iar eu m-am bucurat și mai mult că ai intrat în pagina mea și ai lăsat un semn. Poți să-mi satisfaci o curiozitate? A. Corelli a compus piese preclasice, în special pentru vioară. Ai vreo legătură cu asta? Poate strămoșii?
Ce minunat ar fi ca fiica mea, violonista Delia Diaconescu să susțină un concert la Hunedoara (un recital de vioară acompaniată la pian). Precis aș scrie apoi o altă poveste!

Reușești să redai atmosfera unei iubiri pasionale. În acest context aș renunța la ultima strofă.

În viață apar situații, când, pentru a te proteja, afirmi altceva decât ceea ce crezi! Cunosc o persoană care după ascultarea unui concert simfonic era destul de critică la adresa interpretării, dar, când scria cronica, afirma cu totul altceva! Am întrebat de ce? și mi-a răspuns: "pentru a mă proteja"!
Cum eu nu lucram în domeniu, mi-am permis să scriu ce gândeam, nu sunt o autoritate, nu reprezint un "pericol", nu sunt luat în seamă! Și astfel am scris false cronici muzicale, "Mihaela Martin sub așteptări la Ateneu" sau "Impresie la cald", cu referire la deschiderea festivalului Enescu din 2015. Mihaela Martin și Sarah Chang sunt două mari violoniste, dar, în acele împrejurări fie au avut o zi proastă, fie n-au studiat suficient și nu erau în formă! Au cântat prost la nivelul lor și mi-am permis să spun asta!
Am fost întrebat la rândul meu de ce nu sunt critic în domeniul în care activam și am constatat că deveneam foarte vulnerabil, așa că am preferat să folosesc parabola! Până la urmă compromisul este și arta de a supraviețui!

În special primăvara există o explozie a vieții, tot ce ne înconjoară, plantele, animalele, oamenii au no lumină specială, se trezesc după o lungă hibernare, înviază!
"în acest Univers plin de voci, șușotind
Să se facă lumină, în salcie, înviind ..."

Chiar dacă nu l-am citit pe Miller ai reușit să mă convingi că e un prieten de nădejde.

Regret că v-am supărat. Vă rog să primiți scuzele mele.

Realitatea privind clasamentul din coadă este un pic diferită față de cea afișată. Cu onoare vă anunț că eu sunt ultimul! Dacă votam, aș fi notat cu cel puțin cinci poeziile (trei la număr) care urmează după mine, așa că fiecare ar fi avut un punctaj mai mare ca al meu! De pe ultima poziție ce pot să spun? "Domnule, stai în banca ta, ești din alt secol, din altă epocă, și nu interesează pe nimeni bâiguielile tale!"
Totuși, aș vrea să știu, i-a plăcut măcar unuia, enervarea mea?
Mie mi-a plăcut nr. 15, "A venit", dar, din păcate, ceva analog a scris Vadim înainte de a muri.
Sper ca la următorul concurs să nu mai ratez ultima poziție, că în Muscel, când se joacă hora, brâul, sârba, doar primul și ultimul contează!

Felicitări, am citit povestea cu mare interes. Atmosferă, credibilă, nu-i mai trebuie nimic, corectează doar scăpările dactilo.

Am reținut:
"caut bărbat fără inscripții pe suflet
care se pricepe la reparat
idealuri zdrobite
și la măturat iluzii

voi fi recunoscută ușor
buzele-mi sunt arcuite
în speranță și visare
iar cuvintele-mi încă mai au
formă de mărgăritare pline de înțeles"

Dragă Otilia,

M-am jucat puțin, am vrut să fac o parodie, sper că nu e cu supărare!

Singurul câștig în viață
a fost când țineam în palmă
un pui colorat de rață
și-atunci primeam o... sudalmă

azi fac reclamă la pastă
am implanturi și-o nevastă
salut, cum scap de năpastă?

fiecare dimineață
îmi aduce-o altă rață
o întreb de sănătate
iar ea măcăie, vreau lapte!

pare-a fi cam adormită
nu-i încă sulemenită
vă promit, în astă seară
va presta muncă ușoară

Un text sensibil, un fel de odă închinat femeii iubite, metaforele o înnobilează,insulă a fericirii, "în orice-mprejurare era liniștea mea" paratrăsnet, potolește setea "când arșița din mine fântâni seca", "de câte ori îmi viscolea în suflet
lua o lopată și mă dezăpezea".
Ultima strofă ca un epitaf, "sunt o cruce da’ nu plâng nu
plouă în cimitir peste liniștea mea".

Domnule Oancea mi-ai făcut o surpriză plăcută. Doresc o mică lămurire, nu înțeleg ce înseamnă "cu distors". Și care ar fi partea lirică "pentru o poezie de 5 versuri". Este adevărat că o persoană foarte apropiată, extrem de critică la unele texte de-ale mele, de data asta mi-a cerut: "postează proza, este excepțională, nu trebuie să-i adaugi nimic". Oarecum surprins am continuat dialogul, (ieri, duminică) eu insistând asupra subiectivității sale în percepție. Când am să reîntâlnesc persoana (n-are email, nici cont pe facebook, nu navighează pe internet, în schimb citește enorm)am să-i spun: ai avut dreptate, cineva pe internet a caracterizat astfel textul: "fascinantă poveste cu elemente surprinzător de lirice".
De unde rezultă că sunt sensibil la laude, și ăsta e un defect major, pe care însă nu l-am precizat în proza mea.