Cu dragoste

Cu dragoste Seria „Profesorii noștri „ iunie 2005 Sunt floarea Ce mi-am deschis petalele În dorința de a primi Bucuria acestei lumi Pe care la rândul meu S-o împărtășesc oamenilor Cumplită dezamăgire Am fost răsplătită Cu ploi acide Ape nămoloase Și mai ales copite de măgar Primite De la Profesorul meu El se consideră mare artist Poate chiar este! De câte ori urcă pe scenă Își arată Mușchii. Cunoaște pe de rost Sute de partituri Le reproduce ... fără sentiment Sau trăire Aș fi vrut să-i fiu discipol Dar poți să fii învățăcelul Unui om care te umilește ? Nu e mare Artist Omul care nu e generos ! El nu cunoaște acest sentiment Nici caracter nu are Face tot timpul echilibristică Precum un circar Mă impresionează mersul lui Pe sârmă Dar nu mă emoționează Spun și eu ca Bulgakov Deși nu iubesc măsura capitală Dacă vreodată acest om Ar fi condamnat la moarte Aș vrea să fiu de față ... în acea clipă.... Pentru a-i salva sufletul Nicolae Aurelian Diaconescu