Uf!

Uf! Ningea viscolit. L-am întâlnit la gura metroului. Curgeau mucii din el pe bărbie, pe piept, respira şuierat. I-am surprins privirea. Am întors imediat capul, îmi venea să vărs. I-am auzit vocea răguşită, tabagică. Domnule, cândva am fost ca dumneavoastră! Mi-am învins repulsia şi l-am invitat la o cafea fierbinte, acolo, în subteran. Aşteptam să vorbească. Parcă ascultam un ecou. Demult am avut o nevastă, o casă, o funcţie. Am fost profesor! Unul din prietenii mei m-a rugat să-l girez. Împrumutase mii de dolari să înceapă o afacere. A dispărut în străinătate, mi-a fost imposibil să-l găsesc. Mi-au luat casa, m-a părăsit nevasta, m-am drogat, din ce în ce mai mult. Ce puteam să-i spun? În cele din urmă am murmurat. Eu n-am prieteni, m-au trădat rând pe rând, toţi. Mi-am găsit refugiul în credinţă. Încearcă şi tu asta. O să te mai caut....Am plecat întorcând de mai multe ori capul.