Surprinzător

14. Surprinzător - Nicolae Diaconescu - 106, 1 puncte

Azi m-a sunat Marcela

Servus dragule, sunt fosta ta colegă de bancă

Reprezentai speranța mea că am să înțeleg teorema bisectoarelor, ți-amintești?

În serterașul cu amintiri mi-aminteam doar de Marcela de la etajul trei

Era cea mai frumoasă fetiță din lume

N-avea cum să fie ea, doamna de la telefon îmi cerea să ne vedem pentru a sărbători ...

Și unde va avea loc sindrofia?

Cum unde, la școală și apoi la cel mai faimos restaurant!

N-am să te recunosc!

Te cred, am îmbătrânit, m-am îngrășat, spune, ai să vii?

Neapărat! Nu-i așa că ești fetița căreia îi apăreau pistruii când începea primăvara?

Râde! Chiar așa, până la urmă ți-ai amintit

Daa! Cetatea dacică din vârful dealului,

colinele cu liliacul înflorit și bilețelele de dragoste ascunse în cartea de algebră. Spune-mi, ce mai face Domnica, bruneta svăpăiată din banca întâi?

A murit acum 15 ani!

Of Doamne! Dar Stan, sportivul clasei?

A ajuns colonel de poliție, a murit acum trei ani! Carmen, Rodica, Dorin s-au prăpădit și ei.

Nu-mi mai vorbi despre moarte că mă apucă depresia, la revedere, ne auzim, sper să ne și vedem!

Nu mi-am închipuit că telefonul Marcelei mă poate bucura atât de mult! Despre dragoste, speranță și reîncarnare discutam atunci, în clasa a opta ne întâlnisem prima oară cu moartea, ne părăsise o bună colegă după ce se întorsese din vacanța la mare...

Tot azi, adevărata lecție de viață mi-a dat-o Mihaela! E doar un cap viu, e ca în povestea lui Beleaev, Capul profesorului Dowell! De la gât în jos e inertă, nu-și poate folosi mâinile, picioarele și tastează literele cu limba! Zâmbește, plânge, are speranțe!

Poate că ea, dar în mod sigur eu, n-am învățat încă să mor!