Poezie
Aroma pădurii
1 min lectură·
Mediu
Aroma pădurii
Era mult mai înaltă ca mine
Și înota ca un delfin
M-a acceptat în preajma ei
Din curiozitate
Parcă pluteam prin Marea Nordului
Când o priveam
Uneori îi miroseam părul
Deși ud păstra aroma pădurii
de conifere
Ne înțelegeam prin semne
Știa doar suedeza
Eu ... nici atâta
Eram însă fericiți
Vacanța s-a sfârșit repede
Și a plecat la Malmo
Lăsându-mi adresa
Pentru corespondență
Mi-au trebuit multe zile
Până am mers la poștă
Plicul conținea o coală albă
Îmbibată cu multe picături de propolis
Era o parte din pădurile
Pe unde umblasem în pastoral cu stupii
Era o scrisoare de dragoste
Fără cuvinte
Ea n-a înțeles asta
A aruncat hârtia
Enervată la culme
De lipsa mea de imaginație
024190
0
MZ