Primele semne

Primele semne Am o stare ciudată sunt imponderabil Chiar și pe Liza ciobănescul bucovinean O resping când sare pe mine De fapt nici n-o simt Oare se apropie clipa? Te dor genunchii, capul, altceva? M-a întrebat Ea, atunci, la telefon Nu mă doare nimic! Doar că plutesc... Ce fericit ești! În primul rând că... Nu te-ai vaccinat Exagerezi ca întotdeauna parcă zbor Să fiu sincer Mă durea uneori capul Când mă enervam prea tare În ultima vreme am rămas indiferent La tot ce s-a-ntâmplat în jurul meu Cum s-ar spune am devenit nesimțit La recomandarea medicului S-a cutremurat pământul? Bine că n-a fost la noi, ca în 77 Mor oamenii în război? Bine că se-ntâmplă-n altă țară Ne-au furat bogățiile toate Prin jaf și trădare tot indiferent am rămas Ce pot să fac la vârsta pe care o am? Nu mă sperie nici gândul că Aș putea rămâne fără curent electric Până la 13 ani am folosit doar lampa Uneori felinarul, lumânările Nu aveam radio, televizor Ziua pășteam vacile, citeam Iar noaptea dormeam sau priveam cerul Cânta o buhă, cântau greierii Iar eu ca și acum zburam Dam ușor din mâini Doamne, ce frumos era! Ce fericit ești tu mereu ai visat Mi-amintesc de poezia M-am enervat Dacă tot ce ai scris până azi s-ar pierde Eu aș putea să reconstitui profilul tău Psiho emoțional Doar din această poveste Ți-a plăcut mereu să mă lauzi! Zi-mi cum te simți, ești bine? Excepțional! Bravo! Și-n acea noapte la ora trei Și-a dat duhul Avea metastază Nimeni n-a știut, niciodată nu s-a plâns Poate de aceea sunt azi atât de trist