Îmi aprind o țigarã invers. Adicã de la filtru. Toți din jur se pun pe râs. Lucrurile nu stau exact așa cum par sau impar. Într-un alt univers, îmi spune cuantica, aprind țigara de unde trebuie. Aici
Azi e ultima mea zi pe aici, printre strãini, mã întorc acasã. Acolo unde n-am nevoie de ochi ca sã vãd și nici de picioare ca sã umblu.
Memoria e mijlocul meu de transport, mai în comun sau mai în
Sunt locatarul Adagio. Cânt din mansarda celei mai înalte clădiri din oraș. Eu îmi plimb arcușul numai pe vene dezacordate. Deranjați, probabil, de scârțâitele acorduri, vecinii îmi mai bat în
Fără să știi, am cules din perna ta câteva lacrimi pe care le-am pus într-o călimară. Cu ele ți-am scris ultimele scrisori de dragoste. Tot acolo mai erau, împrăștiate, vise fără floare sau cu
Azi, când m-am bărbierit, mi-am rupt, din greșeală, o bucată din obrazul stâng. După ce m-am șters cu-n prosop de spuma pentru ras, am dat de un petic din obrazul tău drept. Mă gândesc că l-ai pus
În seara asta am să tac, nu-ți mai declar nimic, mi-au înghețat silabele în vine! Ieri te-am făcut să-ți verși pe obraji ultimele cristale. Cu ele, însă, mi-am făcut colier. Stă și acum atârnat de
Ce mai seară! Pe-o bancă-n parc o mamă își pudrează coplilul, ca să nu mai plângă, cu-n soi de humă cu extracte de aloe și miros de levănțică. Din sânii ei, ca o vărărie părăsită, copilul își
NB