Nicolae Andrei Popa

Dar la ce bun sa tot citim poezii? Pana la urma nu sunt decat sentimentele altora despre zgura vietii sau dragoste De ce sa le imbratisam atunci,ca si cand ar fi ale noastre? Ca si cand ai sta

Traiam in colaborare Cu gelul de os bine inșurubat in ideea recuperarii complete Cu iluzia incurajatoare a unei iubiri inca neimplinite Cu agrafele sufocate de plastilina din servietă

Găzduiți de plajă macinați de scoici vom scrie pe nisip de la dreapta la stanga despre cosmogonia noii zile (soarele căsca deja primele lui raze) Firește că vom apela la limbajul scoicilor

Inspirația mea vine dintr-un stabilopod sculptat cu dintii intr-un cotor de măr ecologic oxidat În drum spre școala câțiva copaci ma pieptănau le-am spus ajunge mulțumesc vedeți-va de

Am vazut pentru prima oară un pekinez imperial într-o rezervație zoo-antropologică Pekinezul avea un bot sever Altfel n-ar fi țopăind maiestuos Era stufos in coada(chiar expansiv) Cand l-am

statea intins in pat gandurile il acopereau de gelatina cand era multumit de vreun gand(asta rar) prin gelatina patrundea o bula de aer (in rest era sufocat) isi amintea de ea ea care ii cere