Poezie

degeaba

1 min lectură·15 martie 2002

Mediu

Am luat durerea ,

i-am împletit cozi .

Apoi am trimis-o afară ,

să se bucure , să zburde printre voi .

Am luat disperarea ,

i-am dăruit jucării ,

am dus-o în parc

să râdă veselă alături de voi .

Am luat tristețea ,

am condus-o la școală ,

i-am dat creioane

să vă deseneze ,

să vă scrie .

Ajungând acasă am ferecat ușa .

Singurătate ! Ce bine ! … dar

Nu au trecut decât câteva clipe ,

când copiii s-au întors

parcă mai mari , mai vânjoși .

S-au uitat la mine ,

zicându-mi sec :

“ Tată , am venit .

De altă dată

nu vom mai rătăci

drumul spre casă .”

Lacrimi au început

să-mi inunde obrajii .

Și lor la fel .

Numai că eu nu mă bucuram .

001.340

nichita dragos. “degeaba.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/nichita-dragos/poezie/15489/degeaba

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.