Poezii

Sărut buza frântă a orizontului în speranța că într-o zi îl voi regăsi . Adulmec flămând ultima rază de vară . A fost atât de caldă ! Și atât de rece în mine veșnicia uitării . Fără tine ,

Cum o mai duci ? E totul bine ? Ce este cu ochii tăi ? Par întrebători … A ! Văd acum că ai rămas aceeași , la fel de frumoasă , parcă mai tânără . Cum a trecut timpul peste mine ! Uită-te !

Aș pune a unsprezecea poruncă la Decalog un postscriptum inutil : “ Să nu iubești în van pe cei care nu merită . “ Rămân păcătos mai departe iubind natura udă , pe tine ,

Știi când ai greșit , nemernicule ? Când mi-ai trimis lance în suflet ! M-ai zdrobit , zbâtie ! Cine să iubească un suflet sfârtecat în fâșii de Lumină ?

Simt , femeie , în tine viață pulsând după viață . Cred , femeie , tu ești începutul meu spre nemurire . Sper , femeie , aerul meu fi-va și-al tău . Am , femeie , atâta disperare în priviri

Mă uit în jur . Zic : “ Măi să fie ! Astăzi natura e roșie … “ Ieri muntele s-a dat pe spate Cu crestele sale roșcate . Sub glie , oase de strămoș S-au colorat ciudat în roș

Dacă te-aș iubi mai departe, aș muri . Mai grav decât asta e că ți-aș duce iubirea Dincolo și s-ar murdări de Întuneric . Mor în fiecare secundă , mă resemnez și trăiesc în moarte , fără

Mă dor ochii . Îi voi ține o vreme închiși . Așa n-am să te mai văd . Tu stărui însă dincoace , în mine . Și cât mă dori ! Mă vei chinui oare și după moarte ?

Zici că m-ai iubit o secundă . De aceea mă transform într-o bacterie , trăind alături de tine o VIAÞÃ SECUNDÃ de bacterie . Doar atât …

A dori ca cineva să-ți iubească sufletul înseamnă a căuta Lumină în Beznă . A simți că cineva îți iubește sufletul înseamnă a trăi fericire . A uita că cineva ți-a iubit sufletul înseamnă a

De la mine pentru voi : TOTUL , EU , SUFLET . De la voi mie : ZERO .

Formăm un V cu rădăcinile adânc înfipte în trecut . Undeva , în urmă era Lumină .

Am pierdut noțiunea de timp , spațiu , viață și moarte . Te-am pierdut , copilo , spre ceața amară a timpului , în noapte . Te am lângă mine , dar așa de departe , căci parcă nici eu nu mai

Cerul Lunii – spadă . Colțul de stea – cuțit . Raza Soarelui – suliță . Flacăra focului – paloș . Dorul tău – lance . Oriunde găsesc Lumina , sângerez și mă scurg pe pământ , rănit . Câtă

Mi-ai întins o mână , dar mi s-a părut de șarpe , rece . Mi-ai oferit un zâmbet , masca ta însă triumfa . M-ai sărutat din priviri , totul era fals și mister . Þi-ai deschis sufletul …

Mă uit după tine cum pleci și mă lași , Aș vrea să te-aud , de mâini să te port , Dar norii de sus rămân triști și lași , Eu pe pământ rămân trist și mort .

Apoi am devenit , neștiind , două paralele . cu rădăcinile mult înfipte în trecut , fiecare cu traiectoria ei , fără posibilitatea de a se reîntâlni într-un punct numit sentiment . Mărginim

Nor + cer = întunecare . El + ea = unul singur . EL + noi = încredere oarbă . EL – noi = deznădejde . EL = singurătate . Noi – EL = rătăcire . EL + cer = depărtare intangibilă . Noi + cer =

Pune-ți mâna ta în mâna mea ca să putem vedea , auzi și simți natura din jur , plină de armonie . Pune-ți un colț de inimă lângă al meu trup , căci iubim la fel , plini de tinerețe

Nu mai țin minte unde ne-am întâlnit … Poate pe o bancă ? Poate pe un peron părăsit … Sau poate am fost împreună dintotdeauna … Știu doar că atunci când te-am luat de mână Păsările s-au

Am adormit amândoi în flori de vise … Ne-am trezit mai târziu , plini de viață . Apoi ne-am povestit unul altuia ce-am visat . Atunci am spus pentru prima oară : “ Doamne , ce

Plouă cu stele verzi , căzând nevinovate , undeva sus , printre nori . Pașii-mi aleargă mai departe prin iarba fierbinte . Sunt un trup fără cap , caraghios . Cei din jur își dau ghionturi

Foșnet… fum… cădere continuă fără prelungirea zării albastre. Păsări… nori… culcuș cald – cerul, neputincios în fața împlinirii. Umbră… mișcare… eternul “de ce” caută răspuns peste

Pete pe cer. Sâmbure. Necuprins. Absolut. Nemurire. Dumnezeu. Frică. Singurătate. Groază. Depărtare. Amintiri. Amăgiri. Mișcări. Fugă. Cădere. Abis. Boală. Mizerie. Supraviețuire.