Poezie
ego
1 min lectură·
Mediu
Sfârșesc prin a naște în jururi mereu
Durere nebună ce crește în timp ,
Se-adună în suflet . Devine mai greu
Să fac necuprinsul din mine iar nimb .
Chem disperarea , amarul și frigul ;
Toate m-ascultă , îmi cad înainte ,
Afară tronează despotic nimicul ,
În mine – năvalnice , surde cuvinte .
Dezgust și tăcere mă-neacă de viu .
Aș vrea să aud , să umblu , să știu
Dar totul decade din suflet în sus .
Eu umplu natura cu mine , pe rând ,
Sădesc deznădejdea în norii ce nu-s .
Mă fac necuprins de apă , pământ .
011.897
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- nichita dragos
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 105
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 14
- Actualizat
Cum sa citezi
nichita dragos. “ego.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/nichita-dragos/poezie/15370/egoComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
SLSLSimona Livia✓nu pot sa zic nimic si as vrea sa pot spune ceva pentru ca poezia merita macar atat sa incerc. Mi-ai oprit gandurile pentru o clipa. Felicitari.
0