Poezie
ego
1 min lectură·
Mediu
Sfârșesc prin a naște în jururi mereu
Durere nebună ce crește în timp ,
Se-adună în suflet . Devine mai greu
Să fac necuprinsul din mine iar nimb .
Chem disperarea , amarul și frigul ;
Toate m-ascultă , îmi cad înainte ,
Afară tronează despotic nimicul ,
În mine – năvalnice , surde cuvinte .
Dezgust și tăcere mă-neacă de viu .
Aș vrea să aud , să umblu , să știu
Dar totul decade din suflet în sus .
Eu umplu natura cu mine , pe rând ,
Sădesc deznădejdea în norii ce nu-s .
Mă fac necuprins de apă , pământ .
011886
0
SL