Flight 187

Zgarieturi fine de coarda de chitara, timpane demult fractionate si lacrimi de sange ce se scurg din bucata de ochi plansa. Urechile-mi se roaga catre huma peretilor sa fie liniste si sa taci. Sa nu-ti aud tonul vocii ce ma biciuieste atat de gales.Taci. Si o data cu tine, sa se stinga lumina. Sa fie totul gri. Invers acelor de ceasornic, asa cum iti place tie. Sa nu-mi lasi umerii sa respire decat atunci cand ies la pensie. Sa nu ma faci sa cred ca existenta mea are vreun sens, cand stii defapt ca sunt un fatal error cu e mare. O sa-ti para rau cand voi fi departe. Acolo, voi prinde viata. Jos cu lanturile! Si–mi voi lasa umerii goi, pentru ca tu nu mi-ai permis luxul asta niciodata. Lasa-ma sa zbor cat timp aripile mele au inca puf pe pene…