Poezie

Vânt la Tindari

Traducere

1 min lectură·31 octombrie 2022

Mediu

Tindari, ce blând te ştiu

printre largi coline suspendate peste apele

insulelor dulci ale Domnului,

azi mă ispiteşti

şi te cuibăreşti în inimă.

Mă caţăr pe culmi pe vaporoase abisuri

absorbit de vântul pinilor,

şi amicii care mă-nsoţesc sprinteni

se-ndepărtează-n aer,

val de sunete şi iubire,

iar tu mă iei

din acel rău mă smulgi

şi din temeri de umbre şi linişti,

adăposturi din blândeţe timp asiduu

şi moarte a sufletului.

Necunoscut ţi-e pământul

în care mă afund cu fiecare zi

şi-n care hrănesc silabe secrete:

altă lumină te răsfoieşte pe deasupra geamurilor

în învelişuri nocturne,

şi bucuria nu mi se odihneşte

în poala ta.

Aspru e exilul

şi căutarea pe care o închideam în tine

în neliniştea de o precocitate fatală

şi fiecare iubire e un paravan împotriva tristeţii,

tacit pas în beznă

unde mi-ai pus

amara pâine s-o frâng.

Tindari liniştit se întoarce;

trezeşte-mă prietene suav

care m-arunci în cer de pe stâncă

iar eu îmi închipui teama celui care nu ştie

ce vânt adânc m-a căutat.

Salvatore Quasimodo

001.570

Nic Zarnescu. “Vânt la Tindari.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/nic-zarnescu/poezie/14165402/vant-la-tindari

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.