Elis Râpeanu, Epigrama în literatura română

STATUTUL LITERAR AL EPIGRAMEI Epigrama - specie a genului liric Epigrama aparține în mod preponderent genului liric; ea conține suficiente elemente pentru a fi definită ca o specie lirică. Catrenul - precursorul epigramei * * * Toată grija mi-am luat Și de lume am scăpat; Eu de dânsa, ea de mine Și să ne fie de bine. Prale (1769 - 1847) Fizionomie Căutătura-ți va război, Zâmbirea-ți cere pace; Și să mă lupt cu tine voi, Dar să mă bat îmi place! Iancu Văcărescu (1792 - 1863) * * * Ia-ți lădița și domnița Și te cară azi din țară Căci românii nu mai vor Pe Bibescu domnitor. Ion Cătina - 1848 Subspecii ale epigramei Studiile critice de până acum au înregistrat trei specii ale epigramei: 1. epigrama propriu-zisă -epigrama aforistică -epigrama poetică -epigrama parodică etc. 2. epitaful epigramatic (inscripție pe mormânt) 3. madrigalul epigramatic Epigrama aforistică Bolovanul Zace pe coclauri strâmte, Veșnic beat de inerție: Nici nu știe că nu simte, Nici nu simte că nu știe... Sorin Pavel Epigrama poetică Unei blonde Cade soarele-n chindie Și-i senin atâta cerul... Soarele mai întârzie Ca să-ți mai privească părul. George Zarafu Epigrama parodie Doamnei Doina Peteanu Doină, Doină, ghersu-ți dulce Îl aud și nu m-aș duce. Doină, versul tău de foc Îl citesc și-o iau din loc. Gh. Belei Epitaful epigramatic Epitaf unui aviator Smuls de moartea ne-ndurată, Dintre muritori s-a dus. Trecător, te roagă pentru Liniștea celor de sus! Eugen Herovanu (Obs.: epigramă cu prozodie imperfectă) Unei literate (distih) Aici zace-o literată Ce-a fost mare doar ca fată. Sofronie Ivanovici Lui Eminescu A dus o viață de-azi pe mâine, Murind într-un spital sărac. Pe urma lui, flămând de pâine, Au editorii... cozonac. Constantin Nicola Madrigalul epigramatic Poetului Bacovia Poete scump, pe frunte Porți frunzele de laur, Căci singur, până astăzi, Din PLUMB făcut-ai aur. Alexandru Macedonski Lui Newton Descoperirea este genială Și timpul a adus temei ideii, În schimb atracția universală, Orice s-ar spune, este a femeii. Liviu Călcâi Femeia O iartă Domnul de greșește C-așa dintru-nceput i-e datul: Femeia, sincer când iubește, Sfințește până și păcatul. Vasile Tacu DEFINIÞIA EPIGRAMEI (mecanismul epigramatic) Epigramă nu înseamnă doar catren, prozodie perfectă și poantă lipită „la coadă“. Dacă poanta nu e motivată, pregătită ingenios de primele două-trei versuri, lipsește acea așteptare care intensifică surpriza din final. Definiția epigramei Trei versuri lin coboară panta, Arzând mocnit ca un fitil, Spre-ncărcătura de trotil Din care bubui-va poanta. Al. Clenciu Definiție După sens și parametri, Epigrama e un meci Cu un „unsprezece metri“ În minutul 90! Nelu Ionescu -Quintus Epigramă Patru versuri pe o temă - Că mai multe nu încap - Aranjate într-o schemă Cap la cap, dar și cu cap. Florea Ștefănescu Definiția epigramatică Femeia Femeia e un alfabet Pe care îl înveți încet Și-l uiți - deși nu-ți prea convine - Exact când îl cunoști mai bine. Mircea Trifu Soarele și Pământul Ce sunt, în fond? Doar două sfere Ce pun la cale, față-n față, Ca doi prieteni la o bere Imensa glumă zisă viață. C-tin Sachelaride Puncte de plecare în realizarea poantelor Spre deosebire de alte creații literare, epigrama se „construiește“, în general, „de jos în sus“, adică începând cu sfârșitul (poanta). A. Poante lingvistice Întoarcerea eschimosului În caiac, vâslind, se-ndreaptă Către țărm, unde-l așteaptă, Rumenă de ger la față, Eschimoașă-sa pe gheață. Al. Clenciu Prezentare Aici mi-s eu, gagiu șucar, Coțcar ceva ce n-am cuvinte, Ãl mai a-ntâia miștocar. Să moară ăla care minte! Giuseppe Navarra Motiv Că-s serios am vrut să vadă Și de-aia n-am făcut scandal, Dar, când mi-a spus că-s animal, Simții că m-a călcat pe coadă. Ion Bratu Unui student Un examen, bunăoară, Pentru el e tragedie: Învățând pe dinafară, Înăuntru nu mai știe! Nic. Petrescu Unei educatoare de creșă Dânsa a-nvățat cu trudă Arta celor ce educă: Dacă pruncii i se udă Ea îi bate de-i usucă! Al. Clenciu Unui ratat Când privesc înalta-ți frunte, Zic și eu, pus pe butadă, Că puteai să fii un munte Dacă n-ai fi fost grămadă! Giuseppe Navarra Unei anumite femei Poale lungi și minte scurtă - I s-a zis când n-avea carte, Astăzi poalele-s sub burtă Și nici mintea nu-i departe. Nicolae Dărăbănț Unei premiante la un concurs de muzică ușoară Concurenta-i bunicică, Pricepută la cântări, Însă e la mijloc, cică, Un concurs de-mprejurări. Giuseppe Navarra Impostura Impostura e o boală O obsesie ce-apasă Pe acel ce n-are școală, Însă vrea să aibă... clasă! Corneliu Berbente B.Expresiile spirituale, proverbele, aforismele (ex. a face din țânțar armăsar; dacă tăceai, filozof rămâneai, etc.) Uneia Conform zicalei, are darul De-a metamorfoza țânțarul. De-ar fi mai multe-așa ca ea Ce herghelii am mai avea! Gh. Suciu Dezmințire Proverbul ăla, limitrof Cu paradoxul, îmi displace... Nu pot să văd un filozof În orice vită care tace. Sorin Pavel C. Bancurile, anecdotele Preferință medicală Neștiind că-i place banul, Întrebă cu glas peltic: -Cum să vă aduc curcanul? -Pune-l, dom\'le, într-un plic! Ștefan Marinescu Culmea politeței Culmea politeții-mi pare Că e, fără să faci gură, Să ceri unei curți iertare Când o calci pe bătătură. Mircea Enescu D. Antinomia, profesia personajului vizat Pianista Cântă la pian PRELUDIU\' De Chopin în LA major Și mi-am zis: păcat de studiu, Când talentul e minor! Sorin Beiu Epitaf unui Moș Teacă Viața ta a fost un haos De comande idioate Ce-ți rămâne-acum din toate Vai, doar un pe loc repaos! E. Numele de localități De pe litoral Trei condeie la răscruce, Cum se cam temeau de timp, Dat-au fuga să apuce Zece zile în Olimp. George Zarafu F. Titlurile volumelor, ale pieselor de teatru, ale revistelor, numele personajelor literare Autorului cărții „Pe malul mării“ Ajuns la marginea răbdării Aș vrea să-ți spun părerea mea: Decât să scrii „Pe malul mării“, Mai bine te-aruncai în ea. Val. Urzică Lui Al. Cazaban, autorul volumului „Între femeie și pisică“ Citind recenta-ți cărticică Am priceput foarte ușor Că-ntre femeie și pisică E câinele de autor! Haralamb G. Lecca G. Reducerea măreției sau a adevărurilor științifice la nivelul cotidianului Vasele comunicante Principiu fizic exprimat Cu foarte-ndreptățit motiv, Prin damigeana cu muscat Și gâtul unui om bețiv. Corin Bianu H. Personajele biblice, mari personalități ale istoriei Curs valutar Ca preț al crudei lui nesăbuinți Primit-a Iuda treizeci de-arginți, Dar Biblia nu spune-n termeni clari Cât reprezintă asta în dolari! George Petrone Pe mormântul reginei Cleopatra Paralel cu piatra, Rece, dar regală, Doarme Cleopatra: Tot orizontală. Florin Iordăchescu FIGURI DE STIL ÎN EPIGRAMÃ A. Figurile de stil ale repetiției Statistică Din câți în al vieții bazar Fac umbră acestui pământ, Puțini sunt mai mult decât par, Destui par mai mult decât sînt. Sorin Pavel B. Figurile de stil ale insistenței Unui curtezan A-nceput cu Clara, Au urmat Aida, Nuți, Miți, Mara, Și-a sfârșit cu... SIDA. C. Figurile de stil ale ambiguității Unui poet Poet prea mare și vestit Ce spre Olimp tot suie, Era pe când nu l-am citit Azi l-am citit și nu e. Nicolae Petrescu Recenzie Văzui în geam la librării Expus un nou poet român. Legat volumu-i în vițel... Dar... autoru-i mai bătrân! Gheorghe din Moldova * * * Vocea-i caldă de solist Mă îndeamnă să declar: Spiess nu e filatelist, Totuși are-un timbru rar. ? C1. Echivocul lexical, omonimia, polisemia Ordine firească După trei butelci de Grasă Clanțele pe rând le-atacă: Prima ca să intre-n casă, Iar a doua ca să tacă. Gh. Suciu Ale tinereții valuri Stau pe plajă-ntinși la soare Un flăcău și-o fată mare: Cum lăsatu-s-a-nserarea, Mare mai era doar marea...! Mircea Ionescu-Quintus Moda Cosmopolit cum altul nu-i, Dar le-a intrat în obicei: El are favoriții lui Soția, favoriții ei. Nic. Petrescu C2. Sinonimia Unui elev Maică-sa-n a ei trufie, Repetent să nu rămâie, Smirnă îi spunea să fie, Însă el era tămâie. Nic. Petrescu C3. Antinomia Scriitorilor Mircea Micu și Aurel Rău De oricare Pot să spun: Micu-i mare, Rău e bun! Vasile Huțu Unuia din diasporă De când primii mesajul tău, Într-una mă gândesc la tine: La voi e bine, chiar de-i rău, La noi e rău și când e bine. Constantin Tone Unui scriitor Epigrama-ți fără rimă E de duh așa lipsită Că, deși e anonimă, Mie-mi pare iscălită! Cincinat Pavelescu C4. Jocurile de cuvinte: paronomază (jocul paronimelor, ex. gen, geniu), calambur Mesajul lui Tökes Iubirea din mesaj transpare Și-i rezumată într-un gând: Români, să mai aveți răbdare, K-O S-O V-O coacem în curând! Gh. Constantinescu Catren Ca frumoasele regine, Epigramele-s puține. Celelalte trec viclene Fastuoase, doar CA/TRENE! Otilia Morțun D. Figurile de stil ale plasticității D1. Epitetul Proiecte modeste Duduia jună și frumoasă S-a măritat c-un singur gând: Să fie soață credincioasă Măcar așa, din când în când. ? La Avicola Întrebând-o de-are piept Vânzătoarea, mare vulpe, Zise dup-un vechi precept: Nu se vinde fără pulpe. Constantin Tone Sutienul Neconformist Atent la gusturi, E un artist Ce-nalță busturi. Ștefan Șerban D2. Comparația La tribunal Bătrânelul pișicher, Veștejit ca niște moaște, E-acuzat de adulter Și el - hoțul - recunoaște! Dimitrie Jega El, nevasta și soacra Duce-o viață fără frică - Nu-i o vorbă în doi peri - Ca o țară foarte mică Între două mari puteri! Ion Bindea Asemănare Nevasta lui a-mbătrânit Întocmai ca televizorul: Imaginea s-a urâțit, Dar i-a rămas intact sonorul. Sorin Beiu D3. Metafora Epigrama Rază e de adevăr Ce ia bezna în răspăr Și atât o urechează Până când se luminează Leonida Secrețeanu Autumnală Cavaler fără pereche, Vântu, -ndrăgostit lulea, Cântă frunzei la ureche Și ea, biata, va cădea! Mircea Ionescu Quintus Zidurile Frumoasă precum fructul unei rodii În ochi cu albăstrimile cicoarei, Cică-i născută-n zodia fecioarei... Dar, când o vezi, mai poți să crezi în zodii? Gh. Chirilă OBSERVAÞII PRIVIND EPIGRAMA ÎN ACTUALITATE 1. Creația valoroasă ocolește insulta directă, cruzimea, injuria, jignirea - boli care mai marchează, uneori, catrenele publicate. 2. Jucându-și rolul de armă împotriva defectelor, epigrama țintește în tipuri, nu în indivizi sau în defecte de care nimeni nu se face vinovat. 3. În ceea ce privește semnele de punctuație, epigrama modernă se dispensează de orice încărcătură: renunță, pe cât posibil, la ghilimele care marcau cuvintele ambigue (cititorul de azi realizează singur polisemia), la punctele de suspensie, menite să atragă atenția poantei care va urma, întârziind, chipurile, surpriza, la parantezele rotunde, la semnele de exclamație care marcau poanta de care cititorul trebuia să se mire. Astfel, distanța dintre explicit și implicit se scurtează, lovitura poantei e mai rapidă și mai puternică.