Misterul florilor din ținutul Unghiului Galben
Lúp Mìt se trezi brusc și inexplicabil la puțin timp după miezul nopții. Senzația că auzise un zgomot, ca și cum cineva încerca să sape, plutea în aer ca o prezență aproape fizică. De fapt, o
Mirarea lui Snùp Sàr
Mai întâi a apărut ceața. Marea Barieră a Răspunsurilor a fost înconjurată de impulsuri scânteietoare, unghiul dintre raza dimineții și mireasma îmbibată de nevăzut a celei de-a unsprezecea
Vocea magică a lui Èc Òv
Doar vântul mai era prezent. O tăcere blândă, ca foșnetul Sevei prin nervurile frunzelor, plutea peste străzi. Èc Òv se însenină. Ca întotdeauna, magia vocii lui purtase impulsul neuromultiplicator
Straniul gând al lui D Nàg
Foșnetul se repetă. Semăna cu zbaterea aripilor licuricilor, cu zumzetul apei când mângâie pietrele în curgerea ei. Primul gând al lui D Nàg luă forma Celulei Vide, al doilea, a Cântecului Originar,
Norocosul Coròn
Starea de încântare a lui Coròn îl molipsi iremediabil pe Ùl Tìt. Pârâiașul format în urma ploii îmbia la mișcare, inducea energie, iar aerul care învăluia licuricii transpira, pur și simplu, ca o
Miracolul lui Lò Càrim
Lò Càrim se întoarse. Mica înțepătură pe care o percepuse în sinapsa nodulară a undelor cu frecvență înaltă îi provocase o stare imediată de plăcută emoție. Privirea lui învălui ca o umbrelă
Valul albastru, Alegerea și Sinapsa Publică
Lù Naèco zâmbea. Pielea lui contempla existența și înfășura Nostalgia într-o îmbrățișare celulară. Polenul se revărsa spre țărm ca o muzică ritualică, în timp ce el intona nostalgic
Lù Teòp, ființa roșie din furtună
Nu trebuia decât să inspire și să expire și vocala avea să apară. În clipa dintre inspirație și expirație cuvintele există, nevăzute plutesc în eter ca o pânză de păianjen, celestiale, așteptând
Aripa nostalgică a lui Ìcir Ùcil
Licuricii se adunaseră la marginea pădurii. Aripile lor creau un vortex strălucitor, care părea că înghite spațiul, timpul, viul, de la foșnetul frunzelor până la rima vocalelor expuse; liniștea se
Neașteptata transformare a lui Cèt Nàc
Cèt Nàc, celebrul întemeietor al Corpusului Nmì, intră în apa vaporoasă a cascadei cu un zâmbet nostalgic în priviri. Antrenamentul lui începea, zilnic, în același timp cu urcarea octavei 12 spre
Embrionul celulei vide
Iarba strălucea, devenise fosforescentă. Culoarea ei nu mai era verde. Lumina solară, captivă între unghiurile circulare ale nervurilor, împărțea plenitudinea energiei cu intuiția originară. Titlul
Penumbra multiplă a lui Àrb Mù
Polenul plutea pe muguri ca o transpirație. Frumoasa frunză a Copacului tremura, dansându-și nervurile încărcate de Seva Nucleică a Uitării Timpurii în lumina incertă a amurgului. Dinspre pădure se
Ascensiunea lui Anùl
Anùl strălucea. Trecând printre ramurile încărcate cu muguri atinsese polenul fin lăsat în urmă de Briza Erìbùi și acum strălucea. Parcă era un licurici îndrăgostit. Se știe că licuricii, atunci
Aripile nevăzute ale lui Mò
Dacă s-ar fi aruncat în ceața sclipitoare în momentul când Umbra Înaltă începea să deschidă Poarta Ròlemròf, Mò ar fi primit ceea ce încă de la Facere s-a numit Sărutul Nostalgiei. Manifestarea
Copacul transformat în licurici
La intrarea în pădure râul se desparte în două brațe care ocolesc, în îmbrățișarea lor, o porțiune de pământ pe care se află înflorite, indiferent de anotimp, flori care nu mai cresc în altă parte a
Culoarea care l-a îmbătat pe Nùb Lèc
Umbra copacilor spăla strada pe care locuia Nùb Lèc, se scurgea spre asfințit intonând, printre unghiuri fertile, Marele Absent. Inima ei pulsa, încărcată de informații care se succedau cu o viteză
Rugăciunea lui Àgùr
Îndoiala aproape îi strivea sufletul lui Àgùr. "Dacă sinapsa purtătoare de intuiție își trimite consoana principală neînsoțită spre Semnul Simbolului Înfășurat pe Drumul Neuronal Aleatoriu,
Umbra lui Àrb Mù la amurg
Pădurea își foșni liniștită culoarea. Era vremea când căldura soarelui se așeza pe frunze pentru odihna nopții. Àrb Mù încă nu terminase de instalat G.R.U.M.A-rul, aparatul care măsura,
Ruperea norilor sau cum a plouat într-o zi de duminică
Ròn împinse ghiveciul cu flori de câmp și își făcu loc spre sistemul de irigații. Tuburile vasculare erau uscate, lumina era strepezită, ceea ce o făcea plictisitoare și lipsită de informații
Cântecul stelelor sau cum a fost împărțită noaptea
Èt Paòn notă conștiincios ora, cadranul și poziția Stelei Èl Bùd. Linia anticipată a deplasării orbitei acesteia se coloră în roșu aprins, o culoare atât de vioaie, încât Èt Paòn simți că i se
Strălucitorul Nìf Lèd
Iarba îi cuprinse glezna cu o mângâiere aproape convalescentă, iar Rù Gùm susură un "ooh" imperceptibil. Nìf Lèd observă emoția și avu un moment de bucurie nostalgică: iată că mai exista cineva care
Încurcătura creată de Lèf Tlà și descurcată tot de el
Deși era un tip intuitiv, Lèf Tlà hotărî ca de data asta să nu se bazeze pe intuiție. Ochiul drept i se zbătuse, cum zicea străbunica lui, fără încetare timp de trei zile, ceea ce însemna, tot în
Parfumul sinapsei fluturelui de rod
Când Èr Ùtùlf ajunse acasă, găsi pe gazonul din curte, proaspăt tuns în briza Zorilor Schimbători, o mulțime compactă de ziariști, redactori de televiziune, de radio, profesioniști ai senzațiilor
Mugurul arsurilor
Zorii se arătară la fel ca în dimineața anterioară, strălucitori și punctuali. Câțiva nori decolorați așteptau cuminți provocările zilei după ce toată noaptea ținuseră sub observație gutuii din zona
Farmecul lui Cèm Ràf
Cèm Ràf zâmbi. Interlocutorul său, faimosul Sòm Iàf, tocmai îi spusese că ieri, când l-a urmărit cum povestea din Templul Divinului Unghi istoria florii de nu-mă-uita, Briza Erìbùi,
Întâmplarea care a schimbat cerul
Din cele patrusuteoptzecișiopt de raze îmbrăcate în luminile trimise de licurici, trei se așezară în Ritualul Furtunii de Nisip. Asta însemna că rebelul cântăreț Lùl Èbèr era condamnat să
Creatorul de titluri
Era liniște. În aer pluteau fâlfâirile aripilor licuricilor, amplificate de luminile rotitoare care scăpau spre zenitul negru. Ùl Tìt mergea spre librărie, îngîndurat, apăsat de ultima
Semnul lui Lùn Mès
Când apa țâșni dintre stânci, Lùn Mès sări printre florile de gura leului să prindă cei zece stropi verzi care asigurau dreptul de a participa la concursul anual de arătare a semnelor. Era un
Cântecul lui Ròc
Îmbrăcat complet în albastru, Ròc coborî din navetă încrezător, privind cu nostalgie luminile jucăușe ale ochilor cunoscătorilor. Dacă ar fi rostit în acel moment Formula, cu siguranță s-ar fi
