Poezie

Balada florii de colț

1 min lectură·18 ianuarie 2021

Mediu

Printre stânci se născu în noaptea aceea

Floarea cu spini argintii și pufoși.

Părea că respiră, întreagă, ideea

De a fi o regină cu mii de supuși.

Ziua era desfătare privirii,

Dar mulți își doreau să o smulgă din sol.

Noaptea...visa că-i sortită pierii

Și, tristă, plângea până în zori.

Veneau de departe hulpavi s-o admire,

Cu bocanci mirosind a halva de țărână,

Scânteie de furt le lucea în privire,

Dar rămâneau sub pământ rădăcină.

Niciunul nu fu sortit să culeagă

Dintre stânci cântecul florii de colț,

Iar ea suspina, voind să-nțeleagă

Vuietul vieții, semnul de sorț.

Dar, într-o zi, apăru dintre nori,

Răpăind ca o ploaie în lumina cerată,

Roua cernită din lacrimi de flori

Într-un frumos prinț întruchipată...

El admiră și plânse în versuri

Frumusețea tăcută a florii de stâncă ...

De atunci floarea tot așteaptă demersuri

Să fie numită una-ntre flori încă.

00860

Nic Deler. “Balada florii de colț .” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/nic-deler/poezie/14152826/balada-florii-de-colt

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.