Scânteia
Cât de frumos miroși...a piatră scăpărată Care adună-n muchie scânteia adormită Și o răsfiră-n mine aspră, ademenită De-a sufletului taină, în viață întrupată. Plutesc în jurul tău vocale
NDNic DelerLasă-mă să fiu
Lasă-mă să fiu chiar și-n întuneric Liniștea de care ai nevoie azi, Să rămân povestea fără de generic, Umărul pe care, întristată, cazi. Lasă-mă să fiu visul tău în gând Și să ți-l aduc
NDNic DelerColindă
Încă sunt prins în infinitul mic, Între silabă și credința ei, În chiar cuvântul spus, șoptit, Ascuns de sine însuși în idei Mă lupt să ies, dar nu știu dacă vreau Să mă lovesc de infinitul
NDNic DelerTaină
Îngroapă-mă, pădure, în mii de îndoieli Ce se ridică, triste, din nerostite vorbe, Gânduri ce stau ascunse în ale minții tolbe Cusute la vedere în zilele de ieri. Îngroapă-mă, pădure, sub
NDNic DelerZăpada credinței
Zăpada iernii când am fost născut Sărută și azi soarele cald Ce se scurge din spinii pe care-am crescut Smarald. Fulgi de nea de-atunci cad prin ridul vremii Pe obrajii mei, albe-ndulcituri, Umbra
NDNic DelerCaptiv în trecere
Captiv între lumină și-a inimii bătaie Mă lupt să rămân zâmbet și simplu călător, Să trec prin umbra care în umbre se-ntretaie Și mă îmbracă-n cale-i în zumzet și culori. Sunt sângeriu și
NDNic DelerÎnceput de toamnă
Ne desfrunzim în toamna-nroșită ca arsura Ce ține peste rană speranța-ntrețesută, Din rădăcini ne facem o pământească plută Și navigăm prin lume să-i construim armura. Înmărmuriți privim
NDNic DelerRenaștere
Dacă vei vrea să faci din mine altul Va trebui să mă iubești mai mult, Să lași mândria să înceapă saltul Din inima-ți pe care în mine o ascult. Prin suflet să îmi umbli de sufletu-ți
NDNic DelerNoapte
Noapte, rămâi noapte cum ai fost născută, Nu-ntinde înspre zori tăciunii tăi încinși, Nu-ți răsufla declinul cum fac toți cei învinși, Rămâi adevărată în lumea-nchipuită. Doar frumusețea ta
NDNic DelerDespre uitare
Cu aerul, când respirăm, strivim în noi lumini Născute din lacrimile coroanei de spini- Ne rugăm către Timp să ne lase în pace Dar el, plictisit, în neștiut ne preface. Din verdele care urcă în
NDNic DelerFiului meu
E o muzică în tine Compusă de Dumnezeu! Râzi, copilul meu, la bine Și să râzi mereu la greu! Pune preț pe amintire,* Într-o lacrimă închide-o Și când simți o rătăcire Râzi în suflet și
NDNic DelerExercițiu de singurătate
Ce frumoasă ești, nelipsita mea iubită! Mă apropie de tine să-mi vezi fața uimită, Lovește în mine cu râsul tău glorios, Ia-mi sufletul captiv în magicul tău miros. Tu ce faci acolo, departe,
NDNic DelerDespre tristețe
Atât de greu mi-e sufletul în trupu-mi încât m-aș îneca fără să plâng chiar și-ntr-o lacrimă să mă răsfrâng șuvoi de spini în doru-mi să mă-nfășor în mine însumi s-aud verdele sângele
NDNic DelerDespre fericire
Privim cerul. Amurgul e demult o amintire Plutind deasupra zorilor- Călcâiul lui sângeriu Strivește toamna spre dimineață- Din ochii tăi stelele se preling pe tâmple Născând
NDNic DelerBalada țării
În umbra verzuie a apei frumoase Care învolbură pământul și cerul Se-ntinde o țară cu zări furtunoase, Cu păduri care au frunza ca lerul. Aici, anotimpuri vremelnic se-mpart Zorind dimineți
NDNic DelerUn gând
Cum îți spuneam chiar ieri, uitând de mâine, E prea plăcut o floare să miroși, Să urmărești albina când zboară după pâine Și să te joci cu norii albaștri, nisipoși. Să construiești din ei
NDNic DelerJertfă
Aș chema din nou glonțul printre coaste Inima să-mi cânte plină de mândrie Că primește-arsura veacurilor noastre Și-și donează viața ție, Românie! Dar ne-nvață dorul aspru de sub piept Că
NDNic DelerCuloare
Să nu-ţi atingi umbra! Culoarea ei fosforescentă te va strivi Căci zilnic umbrele lumini îngroapă Pe drumul spre morgă- Să nu te atingi de umbră! Îţi spun: Încet, încet, poarta sufletului
NDNic DelerDespre trecere
Te voi chema la mine cuprins de umilinţă Să-ţi spun de noaptea acră şi despre nebunie, Să îţi redau în suflet putere şi dorinţă Ca să îţi treacă timpul cum mi se trece mie Te voi lăsa pe tine
NDNic DelerPoem regăsit (despre renaștere)
Departe de soarele înroşit de arsuri, Sub frig ruginit se-nalţă fiinţe Plutind înhămate la ciudate trăsuri, Cu suflete grele de-atâtea dorinţe, Departe de ziuă, departe de noapte, Unde timpul
NDNic DelerBalada drumului
Pe drumul ce nici milă drumeților n-arată- Chiar de ajungi pe el din orice colț venind- Era o fortăreață cu-o singură fereastră Prin care se zărea o floare strălucind. Acolo se opreau, preț
NDNic DelerBalada florii de colț
Printre stânci se născu în noaptea aceea Floarea cu spini argintii și pufoși. Părea că respiră, întreagă, ideea De a fi o regină cu mii de supuși. Ziua era desfătare privirii, Dar mulți își
NDNic DelerClepsidra
Eu sunt clepsidra în care crește timpul, sunt culoarea care îmbracă văzduhul și sunt pleoapa care apasă în ochiul vremii lacrima. Cine mă trimite în necunoscut, cine mă încâlcește, ghem, în
NDNic DelerCălătoria speranței
Înfășurat de șnurul speranței(*) traversez pădurea. Drumul e veșted, ecoul respiră toamna trecută, miroase a dragoste... încet mă îndrept spre filonul de carbon ce susține instinctele de
NDNic Deler