Poezie

Am adunat...

1 min lectură·27 septembrie 2020

Mediu

Am adunat în ochi, incandescentă,

O întrebare ca o frunză arsă

Ce curge prin nervuri, fosforescentă,

Și-n ochii tăi întrebători se varsă.

Am adunat, din frumusețea lumii,

Albastrul ce îmbracă pomii verzi,

Umbra ce-o varsă pe pământ tăciunii

Nopții, a căror sevă o încorporezi.

Am adunat o zi lângă o noapte

Și negura din zori și din amurg,

Am adunat un milion de șoapte

Și ți-am zidit făptura ca pe-un burg.

Te-am adunat, bucată cu bucată,

Din rime line și mângâietoare,

Le-am așezat, așa cum te-am văzut visată,

Lângă mirarea apei născătoare,

Și le-am lipit cu sărutări rebele,

Cu lacrimi înzecite pe ascuns,

Am respirat cu gândul peste ele

Și-n mine te-ai înfiripat un jar, răspuns!

00948

Nic Deler. “Am adunat....” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/nic-deler/poezie/14149945/am-adunat

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.