Poezie

Din început

1 min lectură·27 februarie 2018

Mediu

Prin văi întunecate de întuneric ars-

La focul ce din bulgări de ziuă s-a născut-

Se scurge ploaia aspră ce-n suflet ne dă glas,

Cuvântul se prelinge în noi ca la-nceput

Și printre pomii cruzi care veghează viața

La margini de cascade ce se despică-n vânt,

Lumina colțuroasă pe buze-și duce gheața

Din stele să-nverzească în suflet, pe pământ

Noi așteptăm tăcerea și ne lovim de fruct

Ca orbii ce în ei se uită mai întâi-

Cascadele noi suntem și digul ni s-a rupt

Căci ne-am suit din vreme ca să cădem apoi

Ne este fruntea arsă de gânduri răvășite

Și nașterea-i departe de sufletul promis

Mai așteptăm tăcerea prin vremile pornite

Care spre noi se-ndreaptă, să ne trimită-n vis

Noi suntem flori de colț cu suflet respirat

Și suntem doar tăcerea pe care n-o vedem-

De mii de ani același e ochiul ce ni-i dat,

Frică ne e de noi dar teama n-o vedem

Curat nu ne mai este zâmbetul citadin

Cu mâinile murdare pe suflete ne-ntindem

Pe frunte fiecare din noi avem un spin

Să fim curați-aceasta cu toții ne pretindem!

001.744

Nic Deler. “Din început.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/nic-deler/poezie/14121295/din-inceput

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.