Mi se sleiesc cuvintele în toc
Și rima nu vrea să mai iasă,
Degeaba le sucesc și le întorc
Căci lor de mine prea puțin le pasă.
Eu căutam o rimă pentru dragoste
Și mă miram că nu găseam nici
Chipu-mi zâmbește,
Inima-mi plânge,
Gura-mi glumește,
Sufletu-mi frânge.
Afară-i senin,
În mine furtună,
Afară e soare,
În mine e lună.
Ai sânge albastru,
Eu de păgân,
Lumini ca un
Din mult pământ și doar o coastă
Te-am zămislit – și-n zi de post,
Și cum se zice-n lumea voastră:
A fost un lucru fără rost.
Þi-am dat să stăpânești pământul,
Să fii stăpână peste vii,
Dar
- Bună …
- Bună.
- Nu mă recunoști? Nu știi cine sunt?
- Ba da. Știu cine ești, deși aș putea spune foarte bine că nu te recunosc. Nu ești persoana de care m-am îndrăgostit.
- Cum așa?
-
Acel ce se simte lezat
De rândurile mele-acide,
Îi amintesc, poate-a uitat,
Că ironia nu ucide.
Și de i-am criticat vre-un \"viciu\",
Să nu facă din asta-o crimă,
Și să mă ierte din
N