Neculai Dontu

Sexi-bomba Când i-am văzut pieptul bogat M-au năpădit gânduri în trombă, De nu cumva și-a implantat În loc de silicon...o bombă. Genistică Dânsa-i cu bomba, ăsta-i șpilu\', Dar

Se-aude zvon de primăvară În zbor de berze și cocori, În firele de iarbă rară Și-n toporașii visători. Se simte zvon de primăvară, În Băltărețul ce-a venit, Cu gând să înverzească

Numele-i predestinat De-i zice Prigoană, Căci pe-aleșii din palat El îi ia la goană. N.Donțu

Povești cu feți-frumoși și zâne, Nu sunt legende, sunt trăiri, Ele-au fost ieri, vor fi și mâine Și-or fi cât vor mai fi iubiri. Iubirea-i vis și nebunie, Iubirea-i nebunii de

Gonind norii de cărbune Plini de ploaie către noi, Toamna-n luna lui Răpciune Peste toate umbră pune, Frunze moarte și noroi. Chiar și firi mai optimiste Recunosc ,în jur privind, Că vin

Numai cum ai apărut, În grădini,în parc, în case, S-au dus zilele frumoase, Ploile ai început. Numai cum ai și venit, Ai dat frunzelor paloare Și petalelor din floare, Le-ai dat gânduri de

La maluri, stuful străjuiește Și lintița întinde strat, Iar salcia crengi prelungește, Spre valul mic și legănat. E liniște și totul pare, Pentru spectacol pregătit, Când de pe maluri sună

Înspre zăpezi troienite, Când vremea-n răscruci s-a oprit, Din locuri de soare-ncălzite, Se-aude c-ar fi pornit, Un vânt dus de zâne vrăjite. Un vânt de grădini așteptat Și de păduri

Lumea asta-i ca o gară, Vin și pleacă mereu trenuri, Prima sau ultima oară, Ca și oameni, ca și vremuri. Vin și pleacă mereu trenuri, Osebit itinerar, Soarta lor - locomotivă, C-un mecanic

Băsescu și-a dus bine trupa Că i-a bătut Vântul din pupa, Pe Geoană, însă, o suflare Din prova, la-necat în mare.

Caise, forme de ispită, Rotunde, dulci, cu-alint de soare, Ca niște sâni de fată mare, Ce stă ,cu știre, dezgolită. Caise, amăgiri de vară, Iubiri de flori ce le-au născut, În nebunia

La ale lui \"Tranșe FMI-iste\" care sună așa : Barosanu de la manșă Își dorește înc-o tranșă Și la flotă-o reluare S-o cârmească spre vânzare. Lămurire : Cu pretențioasa branșă (filolog și

Dac-ar mai trâi Capone N-ar fi nici pe locul doi, Căci din foarte multe clone, Cam trei sferturi sunt la noi.

Cred că porcii se răzbună Pentru ziua de Ignat Și de-aceea ne-au pasat AHN-una și bună.

Să nu vă prindă, cumva, ciuda Pe cei ce-acuma ați trădat, De veți găsi-n papuci rahat Și-un Crin care miroase-a Iuda.

Neamul cel porcin, se pare, Pentru gripa ce ne-a dat, E cuprins de remușcare, Că nu ne-a și asomat.

Cu cețurile-ascunzi paloare Și-n drumul tău în care crezi, Amesteci tânguiri de floare, Cu umbre lungi, ce-alungă soare, Pe-alei, în parcuri și livezi. Îmbrățișezi cu-o mână udă Mijlocul

Sunt mulți ce spun că marea cântă, Însă eu știu că marea plânge La maluri, când mereu e-nfrântă Prin valul ei care se frânge. Și spuma-n boabe efemere, Stă ca o palidă-ncercare De a aduce

Scântei, frumoase amăgiri, C-un licăr mic și efemer, Aprins în micile clipiri, Coboară stelele din cer. Apar, dispar, ca un mister, Scântei ce se aprind și mor, Steluțe mici, ce vin și