Poezie

Autoportret în ploaie

1 min lectură·17 noiembrie 2004

Mediu

Ploaia uscată să-mi șiroiască pe zimți,

Ochii să-mi bată verzi și cuminți,

Iar tu privind la mine să simți

Vina vechilor sfinți.

Plouînd-o pe ea nimeni n-o știe,

Lumină albastră fără pieire,

Umăr încins cu solzii de apă,

Înceți să ne lase, în ochi să ne-ncapă

Eterna sfidare a lumii.

Și ploaia ajunge pîn-la olane,

Intrînduri de gheață în lumi diafane,

Și ploaia ajunge pînă la frig,

Olanele frigului cresc în zag-zig.

Și nimeni n-o știe, nimeni n-o știe,

Cum sufletul meu îndemnînd spre urgie.

003.420

Necula Florin Danut. “Autoportret în ploaie.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/necula-florin-danut/poezie/94661/autoportret-in-ploaie

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.