Poezie
Vară
1 min lectură·
Mediu
Seara se potolește cîntecul
cucului în pădure.
E pe sfîrșite holda
cu roșii maci.
Se apropie furtună neagră
de după colină.
Cîntecul vechi al cosașului
moare pe cîmp.
Nimic nu mai clintește
frunzișul castanului,
pe scara-n spirală
foșnește rochia ta.
Feștila pîlpîie tăcută
în camera întunecată.
O mînă argintie
a stins-o.
Fără o adiere, noapte-nnegrită.
007.549
0