Poezie
Tablou de septembrie
1 min lectură·
Mediu
Se crapă sineala pe contururi de creastă,
Pictura e verde și neagră și-albastră.
Se tînguie-n ceruri o culoare nefastă.
Dar soarele sparge al cerului tot;
Se-ascund constelații sub măști de tarot,
Iar nimbul se-ntinde în roșu potop.
Un ochi ruginit de soare apune,
De nor prigonit, sub cer de tăciune,
Și vîntul și ploaia răsună-n răpciune.
Tăcut este cerul ca o neagră pășune.
002.059
0