În genul lui Nichita Stănescu

Cînd timpul își varsă din sine Amarul și clipele Ies aburi din mine... Iubito! Sfărîmă-mi ispitele! Refluxul tristeții se lasă: Dezgroapă tot peștele... Și sentimente din mine, iubito, De vrei, răvășește-le. La noapte visez un arțar Cu ramuri de Timp În vis se va-ntoarce nubilă Secunda în timp. Un flaut îmi suflă prin vene Și-alungă miresmele... Îmi umblă cuvîntul prin lume Odată cu gleznele!