Nan Florian

Inspirata initiativa de suflet. La Multi Ani Camelia! Sa se implineasca frumusetea din poeziile tale.

Domnule Dediu Dan multumesc de comentariu si de \"faina\". Ca si la tine (desi fara urme am trecut prin pagina si comentariile tale) ce e scris scris ramane (f. mici exceptii). M-am gandit la desfasurata ca loc geometric al centrelor de curbura (pentru o curba data - evoluta). Inca odata multumesc de trecere. Numai bine!

Mi-a placut, uneori, nisipul (alteori mi-a placut si mai mult), cu siguranta la mare, la plaja, cel putin asa, ca sa nu zaca in aer cercurile alea rotocoale, patrate, ascutite si bine simtite, atat cat sa ma doara amintirea. Nu-mi pare rau ca am deschis cadoul de la tine. Surpriza este si de data aceasta (cum adica \"si de data aceasta\") o poezie. Placuta. As indrazni sa spun ca, totusi ... nu stiu cum sa fac pilula mai putin amara. Ei bine! Lipsesc parantezele! Pai de ce Lizush? Numai de bine!

Daniela Luca [Ela]! Buna si multumesc de invitatie. Este pentru prima data cand vin in pagina ta invitat. Spun asta pentru ca eu am mai trecut pe aici, este adevarat fara sa las urme. Ca un fur. Am tras cu ochiul la frumuseti nebanuite si am fugit. As vrea sa scriu coplesit, dar ma feresc sa fac asta; mi s-a intamplat, cel putin odata, ca un comentariu, poate mai ... exuberant, sa fie taxat, in mod absolut nejustificat, drept ironie. Din acest motiv voi incerca sa fiu cat se poate de temperat, desi poezia ta cere, din plin, curaj si exuberanta in comentarii. Sunt nevoit sa emit cumplita platitudine: mi-a placut. Mi-au placut. Am citit toate poeziile din pagina 4(si nu numai). Poate ca nu au fost toate poezii, dar mie mi-au placut ca si poezii. Cealalta varianta ar fi fost sa fac apel la aptitudinile mele poetice si sa fac comentariile in aceasta nota, dar prin comparatie cu versurile tale ar fi sunat, cu certitudine, jalnic.
Am prostul obicei (mi s-a spus asta) de a segmenta, de a fragmenta poeziile. De fapt incerc sa inteleg si sa aduc la suprafata (pentru mine, doar pentru mine, desigur autorul fiind si el implicat) sensuri pe care autorul le-a asternut in mod voit in poezie, dar si sensuri izvorate intr-un mod mai putin voit. Ei bine nu voi face asa ceva.
Citind poezia ta ma simt atras in mijlocul unei mici expuneri, un prim contact, ma acoperi in cuvinte,
fraze, ce-mi genereaza vagi sentimente la tema, induse in primul rand de titlul poeziei (intotdeauna foarte sugestiv - firesc asta). In strofa urmatoare reiei tema subliniind, potentand, nuantand, sentimentele deja generate. Acest ciclu se repeta pana la finalul poeziei. Iubind (titlul). \"iubindu-ne tinjim pe nisipul ars ...iubindu-ne rostogolim pietrele dure ...iubindu-ne sfintim rozalii ...iubindu-ne
deschidem intaia oara ochii \" Contur. \"mai am doar o culoare ...mai am doar un sunet...mai am doar un parfum\" Lupta din om. \"Acum am putea sa lasam armele....Acum am putea sa mai zabovim...Acum am putea sa privim în noi...Acum am putea merge mai departe\" Ziua aceea. \"în ziua aceea te asteptam... în ziua aceea soarele rasarea...în ziua aceea te iubeam...în ziua aceea îmi lasai\". Mi-as dori sa fiu un matematician de geniu si sa gasesc locul geometric al centrelor acestor cercuri-strofa in care este (sunt) atras cititorul. Desigur nu se face poezie asa, dar poate as intelege mai multe despre acest mecanism al poeziei. Sigur ca poezia ta nu se reduce la aceasta tehnica dar mie mi-a atras atentia (si mi-a placut teribil) acest mod de a manipula cititorul, de al dirija catre acele sentimente pe care doresti sa le pui in evidenta. Adevarata minune in oricare din poeziile tale este aceea ca cititorul te simte alaturi de el traind
toate acele sentimente de care vorbesti. Oricat de buna ar fi tehnica nu poti sa scrii poezie daca nu o simti
cu adevarat. Nu poezii ca ale tale. Daca m-ai intreba care este poezia mea preferata (din ce am citit pana acuma)
m-ai pune in mare incurcatura pentru ca toate sunt grozave. Sa presupunem ca insisti sa-ti spun o poezie, una singura. As zice \"Geneza-n cuvant\". Daniela Luca s-ar putea sa para o prostie ce spun; dar spun cu sinceritate ce simt, ce cred. Aproape ca nici nu este poezie. Este mai repede un tablou. O pictura. Un tablou picatat cu sentimente generate de cuvinte, de succesiuni de cuvinte. Poezia are acea fluiditate necesara unei lecturi fara sincope, dar la nivelul versurilor (de fapt cuvinte) exista o fractura in modul de generare al sentimentelor induse cititorului.
In poezie nu este comentata, povestita, geneza (biblia) este doar sugerata la nivelul sufletului, trebuie privita cu sufletul deschis. Din comoditate comentez doar ultima strofa.

1) \"mi-e rost îmbrățișarea dintâi
alunecând spre pământ
--Adam,Eva prima scena de dragoste.
2) păcat nedrept îmi pare
mărului
--act de dragoste nedrept fata de curatenia (Dumnezeirea) marului (...vi se vor deschide ochii si veti fi ca
Dumnezeu cunoscand binele si raul).
3) ........o singură viață lăsată
lacrima lui
--o singura viata lasata omului pentru pacatul facut, o viata in durere (lacrima).
4) ............miruind somnul
născut orb din cuvinte
ferecate
--mirui cu sens de a birui (de a castiga, a invinge). S-a pierdut nemurirea dar s-au fost deschis ochii. Remarcabila exprimarea. ...Biruind somnul, omul fiind nascut orb prin cuvintele (cunoasterea) ferecata de Dumnezeu in rodul marului.
5) ..........în pagini albe de carte
frunzele poartă milenii pe frunți
--biblia de inspiratie divina purtand semnele (frunzele) cunoasterii adevarului de milenii (nu numai de la Cristos).
6) pe copacul pierdut
umbră e litera nescrisă\"
--sfantul pom din mijlocul raiului este pierdut omenirii. Litera nescrisa este aleph. Prima litera din alfabetul limbii sacre. \"Pentru cabala, aceasta litera reprezinta acel En Soph, divinitatea pura si nemarginita; s-a spus deasemenea ca are forma unui om care arata cerul si pamantul, pentru a ne arata ca lumea de jos este oglinda si harta celei de sus\" (Borges). As spune ca pomul pierdut (al cunoasterii) omenirii este protejat (umbra) de Dumnezeu pentru a nu se ajunge in situatia in care omul (voit sau din
intamplare) ar putea deveni prin cunoastere chiar Dumnezeu.
Cu siguranta strofa poate fi gandita (segmentata) si altfel, dar acest lucru da si mai multa valoare poeziei.
Nu intamplator in poezie nu exista semne de punctuatie. Dragoste, curatenie (inocenta), biruinta, cunoastere, vigilenta. Deja sunt plasate pe panza pregatita (grunduita) de autor. Pana la urma am disecat aceasta poezie. Daniela Luca [Ela] te rog sa nu te superi am facut asta din admiratie si cu profund respect pentru poezie, dar si pentru autor. Voi reveni in pagina ta. Ori de cate ori voi simti nevoia de purificare voi da o fuga pana aici, in pagina ta, fie ca las urma, fie ca nu. Numai de bine Daniela Luca [Ela].

Buna Lory! E buna! Daca e de ziceri de astea hop si eu.

Un psiholog al dracu\' de vestit
Mi-a zis sa intru pe unde am iesit.
Vazand ca ma injura de mamica
I-am dat un sut de n-a mai zis nimica.
Ma duc acasa la nevasta
Si-i povestesc de-a mea napasta.
Zice:cred ca-i fost mult prea grabit
Nu de mama ti-a vorbit,
De sotie-ti povestea,
Nu prea te gandesti la ea!
De intrat, nu fi netot
O sa intri, da nu tot.

Poezia asta as vrea sa o declar \"comentariu\" (standard) pentru toate acele texte nerusinate, dure, ostentative, stridente, ... precum o domnisoara de consumatie; texte care ti se agata de suflet murdarindu-l si pe care le mai zaresti din cand in cand pe site. Iubindu-ne chiar tanjim, rostogolim pietre, sfintim rozalii si deschidem suflete. Multumesc Daniele Luca [Ela] pentru gura asta de aer proaspat.

Rau nu e! Avem \"Cantarea Romaniei\"! Pe cand si \"invatamantul politic\"?. Intr-un comentariu faceai referiri la \"evolutie\" din pacate in poezia ta este vorba de altceva. Patriotism? Patriotard!

Băgați-vă mințile-n cap
Aici încă sunteți stăpâni
Și nu e nici un handicap
Mândria că sunteți români.

Cine sa-si bage mintile in cap? Cu ce drept le vorbesti pe tonul asta romanilor.

Eu cred că-s un cuget bolnav
Și boala se cheamă român.

Poate ca ai dreptate. Sunt roman. Nu ma simt rusinat. Nu ma simt handicapat. Nu ma simt sclav. Nu ma simt nici stapan. Si nici mandru nu ma simt. Dar cu certitudine nu las pe nimeni sa ma besteleasca. Si mai sunt sigur ca nu vom intra in UE in pas de defilare si urland: \"noi suntem romani, noi suntem romani, noi suntem aici pe veci stapani\". Pentru simplu motiv ca suntem. Lory! nu cumva acest sentiment de jena, de handicap iti apartine. Nu cumva asta este motivul pentru care ...
Lory da-mi voie sa-ti recomand o poezie excelenta, o poezie plina de simtire; o adevarata poezie patriotica. Se numeste \"ingeri tacuti\" si este in pagina ta.
Numai de bine Lory.

Buna Salomeea Stuparu [Lizush]! De ce esti trista! De ce te doare sufletul! Simt acest lucru citindu-ti poezia. Este o poezie fara azimut si fara aleph, nu este patrunsa de spiritul marelui Blaga (filozofic) si nici de durerea necuvintelor de tip Nichita, dar intr-un mod simplu si deschis (o caracteristica Lizush) ne aduci in fata ochilor (nu, nu o fresca) un segment destul de comun din viata fiecaruia. Simt si eu din plin aceasta oboseala (deci simt din plin poezia ta) care este exacerbata de o vreme ploiasa de-mi vine sa-mi bat cainele. Daca as avea. Nu am caine dar am o sotie ... numai ca si ea simte starea asta de oboseala de ii vine sa-si bata sotul. Zic mersi ca nu trece la fapte. Si uite asa devin eu mai fericit. Chiar este trista poezia ta si as zice, judecand dupa restul poeziilor si al comentariilor facute (am tras cu ochiul), ca nu prea ai motive de tristete. Cred ca esti daruita. Ai har. In cele scrise pana acuma nu ai aratat inca ce poti (a fost mai curand un mic crochiu) dar precis urmeaza seria marilor ... am sa scriu incercari. Numai bine Lizush. Ne mai citim.
PS. In unul din comentariile tale mi-ai pocit (fara sa vrei-cred) numele. Este pasadia cu litere mici (deocamdata; cand o sa ajung eu mare poet ...). Da este pasadia din \"Craii de Curtea-Veche\" de Mateiu Caragiale. Mi-am ales pasadia pentru nobletea personajului si nu pentru modul ... eroic in care a murit (ajutat de Raselica). Referitor la aleph gasesti cam tot ce vrei pe yahoo.com Voi cita din Borges referirile la alef (aleph). \"Aleph este unul din punctele spatiului care contine toate celelalte puncte.\" La intrebarea daca asta este aleph-ul? \"Da, punctul in care se afla, fara a se confunda, toate locurile planetei, vazute din toate unghiurile.\" si la zisa lui ca: subsolul este intunecat, primeste raspunsul: \"daca toate punctele de pe pamant se afla in aleph, aici se vor afla toate lampile, toate luminile si toate sursele de lumina.\" \"Vreau sa adaug doua observati: una, despre natura aleph-ului; alta, despre numele sau. Acesta dupa cum se stie este prima litera din alfabetul limbii sacre. Aplicarea lui la povestirea mea nu pare intamplatoare. Pentru cabala, aceasta litera reprezinta acel En Soph, divinitatea pura si nemarginita; s-a spus deasemenea ca are forma unui om care arata cerul si pamantul, pentru a ne arata ca lumea de jos este oglinda si harta celei de sus\" Aleph este deasemenea simbolul numerelor transfinite, in care intregul nu este mai mare decat partea. Mai are intelesul de punct catre care converg toate punctele. Ce cauta alef in poezia mea este alta poveste pe care am sa ti-o spun in serile lungi de iarna. Am sa revin (am tastat cam mult) cu referiri la poezia mea in care spun ca punctul \"nu este alef\".

Salomeea Stuparu [Lizush]! Buna! La o astfel de intrebare, pe site, raspunsul este standard. Eu l-am gasit prin comentarii in 5 variante (banuiesc ca sunt mai multe) cu acelasi inteles. M-am pregatit, am avut un plan, nimic nu a fost lasat la voia intaplarii, tot ce trebuia sa fie chiar este, daca se intelege ca “…” este pentru ca eu am … Pai Lizush! Daca asta este raspunsul standard! Daca o cititoare imi spune ca citind poezia mea s-a vazut mireasa, eu ii urez casa de piatra. Daca un cititor imi spune ca citind poezia mea s-a simtit mai aproape de iubita lui plecata in Anglia, … ma simt tare multumit. Este o poezie si nimic din ceea ce simti in ea nu este intamplator si ceea ce trebuie sa fie chiar este pentru ca nimic nu este lasat la voia intamplarii de minunatul zeu al poeziei pentru care … Drace! M-am molipsit! Ce barba! Lizush am o rugaminte. Pasuieste-ma cu raspunsul asta cateva zile. Poate un cititor isi ia inima in dinti si face un comentariu. Te rog, sa pasim in varful picioarelor, sa nu-l speriem. N-ar fi mai bine sa-ti dai pantofii jos?
Spui: “Alef? Intamplator sa nu? Comentariul tau imi spune ca deja ai prins esenta. Banuiesc ca vrei sa stii cum am taiat stofa? Nici o problema.

Buna Dana. As zice ca e … Desi poate ar fi mai bine (mai usor) sa spun ce nu e! Fara suspans. Textul tau mi-a placut. Intr-un alt mod decat “loop”. Intr-un alt mod decat cinemadrom, poeziile tale, alte texte si mai ales decat printesele sau motanul Suki! Am citit cam tot ce am gasit in pagina ta. Mi-am format o parere, despre autor; era inevitabil. Dana din prezentul text nu este cu totul si cu totul alta de cat cea gandita de mine.
“De fiecare dată când am oaspeți, sunt foarte agitată, aș vrea să fiu o gazdă perfectă dar adevărul e tocmai pe dos. Mă împiedic, mă bâlbâi, nu mai găsesc nimic, nu mă simt în pielea mea știu că nici prea formală nici prea relaxată nu e “ “De foarte multe ori mă întreb dacă nu se gândeste la mine ca la o ciudată…, nu vorbesc prea mult uneori râd prea tare alteori tac rău am în cap numai cărți și lucruri îndepărtate, scriu. Mai rău, scriu poezii”
Nu ma dumiresc ce e cu textul In comentarii cineva spunea ceva de un jurnal. Chiar tu pareai a fi de acord cu asta. Pare posibil, dar eu unul nu cred. Desi notiunea de jurnal este destul de cuprinzatoare ca sa ... Oricum acest lucru nu este important. Important este ca:incerci ceva nou (pe alocuri se simte ca nu esti in largul tau); exista o nota reala de sinceritate (vreau sa subliniez reala - nu simulata cum se mai intampla pe la case mai mari); ti-ai pastrat bucuria, frumusetea, savoarea in modul de a zugravi situatii, personaje; se simte din plin o ironie (uneori autoironie) fina, care face textul foarte placut. Cred ca aveai unele temeri legate de aceasta noua abordare. Eu, cititor fiind, sunt sigur ca poti scrie tot ce-ti doresti. A mai ramas ceva roz in textul tau (prietena care pleaca) dar ar fi pacat sa renunti la el. Este reconfortant si tare omenesc. Astept cu nerabdare al doilea text din seria portrete.

Salut Florin Bratu! Poezia asta a fost scrisa pentru mine, si pentru mine, a fost scrisa de mine. Cand simti asta, cand simti ca este poezia ta, cum simt eu acuma, poti spune fara sa gresesti ca ti-ai gasit gara. Nici nu mai conteaza de unde vii, conteaza unde poti sa pleci, conteaza mult de tot libertatea - libertatea nu numai de a pleca (ghicita doar) cat mai ales libertatea si bucuria de a vedea dincolo de drum, dincolo de gara, dincolo de caleaferatascara. Ti s-au deschis portile-drumurile si s-au fost daramat baricade. Nu numai ca poti vedea in timp (referire la istorie) dar chiar spatiu se autoprabuseste (gaura neagra?) transformandu-se in esenta - gara. Totul este o gara. Nastera - moartea - viata gara. Venim, plecam, venim, plecam, ... gara este in noi, noi suntem gara. Prima strofa o gasesc teribila pentru ca este precizarea, este baza poeziei, un fel de moto (cu un singur t), este axioma:

în orice gară
cele mai importante drumuri
nu se văd

Strofa a 2-a te surprinde si te pregateste pentru ce va urma

cui îi trece prin cap
să privească în sus
calea ferată devenind scară
perpendiculară pe suflete

Dupa care poezia se dezlantuie asupra ta. Nu mai citez, desi parca simt nevoia sa o mai scriu si eu; inca odata; sa particip si eu cumva la Gara. Penultima strofa ma gaseste deja ravasit, vulnerabil, si parca I se face mila de sufletul meu si ma readuce in starea de fapt.

ci doar o imensă gară
și-un peron de așteptare
de depărtare

Ultima strofa de mangaie pe crestet.

și-un peron de melancolie
uneori

De ce plangi omule! Cu ce ti-ai gresit?
Florin Bratu iarta-ma ca ti-am fragmentat poezia. Am facut-o pentru mine, sa inteleg mecanismul prin care ea a fost conceputa. Este posibil sa fi gresit, dar faptul ca m-a facut sa ma gandesc la atata frumusete spune ca este o poezie deosebita. Am mai facut-o pentru a-ti spune banalul fapt ca legatura poet cititor, in cazul de fata, s-a infaptuit. Sigur ca adevaratul sens al poeziei este dat de poezie ca un tot, de fapt are o remarcabila fluiditate, dar vroiam sa-ti spun ca am simtit si eu (si ca sens) strofele pe care nu degeaba le-ai gandit (delimitat). Florin Bratu! Multumesc!

Buna Roxy. Este un aer de candoare si sinceritate in poezia asta cum, iti spun sincer, doar in atelier am mai simtit. Imi aduc aminte prima dragoste, si ea tot neinpartasita, ca in cazul tau, si traiam, ca si tine, acel sentiment de revolta, neputinta si in final renuntare. Frumusetea si maretia (si decaderea -o sa intelegi mai tarziu asta) sta in faptul ca vor veni alte iubiri la fel de mari, poate si mai si, care, cel putin o parte dintre ele, vor fi impartasite. Poezia ta comunica tot acest zbucium. Problemele pe care le ai, cred eu -ca si tine bajbai in ale poeziei dar vreau sa-mi spun parerea, stau in tehnica.
Cu siguranta ritmul nu este bun. Poate ar merge ceva sugerat de calea ferata (sacadat) sau moara, etc. Dar la tema ta ritmul, cred ca ar trebui sa fie ceva mai … lent. Poezia ar trebui sa curga. Sa fie mai fluida. Hai sa incerc un exemplu.

In timp ce tu imi inconjurai
Inima cu sarma ghimpata
Eu zambeam
Inca
Unui gand de iubire.

In timp ce tu desenai hotare
Si santuri cu apa
Metereze
Eu iti ungeam talpile cu mir
Si te aparam
Ca de fiecare data
De soare cu pletele mele.

Cata iarna din sufletul tau
Asterni
Peste primavara primei mele iubiri

Sigur ca nu este poezie, nu inca. Cu ceva munca ar avea sanse. Poate schimbate unele cuvinte (inconjurai, ghimpata?) Nu stiu. De vazut.
Oricum ce am scris eu acum este lipsit de candoare si de zbucium si de revolta si … Si din acest punct de vedere nepoezia ta are mai multa valoare decat orice insiruire de cuvinte elaborate si bine gandite. Daca ai putea Roxy –copilule ce esti- sa-ti pastrezi sufletul asa cum este el acuma si sa incerci sa inveti din experienta altora, mai “ingineri” in ale poeziei, ai mari sanse sa poti face poezie adevarata. Mergi mai departa, mai incearca, merita. Sunt multe fete minunate pe site, le ghicesti varsta apropiata de a ta. Cauta-ti o prietena. Nu o sa fie greu. Discuta cu ea. Invata de la ea.
Bafta!

Ce tot dati atat din gura!
Pe la Olt prin batatura
creste doar o frimitura.
Prazul cel mai fain gasesti
doar aici in Bucuresti!

As zice ca textul e genial dar nu zic. As putea fi banuit de incercare de acostare literara si indemnat sa iau viagra si poate chiar “evitarea metaforelor”. Ori mie tare imi sunt pe plac metaforele astea tinere, blonde si pline de prospetime. Si totusi textul este genial. Ete ca am zis-o! Si nu am nevoie de nici o viagra pen’ca citind textul, mintea imi este mai treza ca niciodata (bat as zice) si chiar de nu ma credeti va spun ca am mai luat-o odata de la capat si mi-a placut la fel de mult.
Vreau sa cred ca autoarea ne pregateste si partea a doua, si a treia si a N-a. Nu de alta dar vrem sa stim cum stam cu nasii, ce spune mirele, cum stam cu mireasa, socrul mare, prima noapte, etc. La mai multe. Inceputul (prezentului dictionar expicativ al ...) e grozav.

Lory Cristea! Buna! Cand am vazut semnatura comentariului primit -semnatura in albastru- mi-am zis o sa fie ceva furtuna in pagina mea, azi. As! bucurie mare, am scapat ieftin. Nici o injuratura! Este adevarat nici lauda nu-I, dar pe total eu zic ca e de bine.
>>Referitor la citatul din nemuritorul meu text: am simtit nevoia unei rupturi in sirul destul de monoton si lipsit de umor al inceputului. Ruptura se vroia umoristica. Nu am crezut ca cineva ar fi luat la modul serios zicerea mea, mai ales intr-un text ce se vroia umoristic. Te asigur ca am cel mai profund respect pentru femei. De la cea mai umila dintre amaratele de femei pana la cea mai doamna din inalta societate. Sunt inconjurat de femei si intr-o masura mai mare sau mai mica sunt dependent de ele. Din diferite motive.
>>Asa este. Am tastat ceva, dar nu foarte mult. Textul exista intr-o alta forma. Se vroia o parodia la cinemadroamele (excelente! excelente!) publicate de Dana Stanescu si Eduard Tone. Parodia era oarecum lipsita de umor si am profitat de oportunitatea textului tau (educatie sexuala) pentru a-l arunca pe piata intr-o forma mai umoristica.
>>”eu n-am mintea prea odihnita” zici. Aici nu te pot contrazice. Ba chiar dimpotriva as intari cumva acest lucru. Nu ai mintea prea odihnita pentru ca este muncita, exersata. Ceea ce nu este rau. Se pune totusi problema cine are mintea odihnita? La cine te referi? Parca nu as vrea sa raspund la aceasta intrebare.
>>Lory multumesc de trecere si de “urmele” lasate.

>>Dana Stanescu! am sters, asa cum am spus, poezia \"de dupa Nichita\". Era destul de slaba si am simtit inca de la inceput acest lucru, dar pentru ca avea idee mi-am inchipuit ca merge. Dupa ce am citit poezia ta despre Nichita si de dupa Nichita mi-am dat seama ca poezia mea este mai mult decat proasta. Am ucis-o si cred ca m-a durut mai mult pe mine decat pe ea.
>>Dana Stanescu! Ti s-a intamplat vreodata sa ai doua idei in minte in acelasi timp. Concomitent. Spune da! Te rog spune da! Nu vreau sa ma simt ca un ciudat in pagina mea. In pagina altuia parca merge, nu esti la tine acasa, nu esti in apele tale... Sunt convins ca tu crezi in Dumnezeu. Scriitor cu sensibilitati, traditia familiei romanesti, si altele. Ai remarcat, cand te rogi, seara, dimineata, nu de putine ori iti zboara gandul la altceva. In gand te rogi, dar tot in gand mai apare o idee. Salasuiesc amandoua in mintea ta. Ce naiba fac eu aici? Am inceput o argumentatie destul de serioasa ca sa ma scuz pentru cifrele date aiurea intr-un alt comentariu. Iti scriam si in acelasi timp dezvoltam o idee pe care vroiam sa o discutam mai tarziu. Tastam litera dupa litera si ma gandeam la altceva. Sunt convins ca ti se intampla si tie. Dau cifrele corecte desi, sunt aproape sigur, nu sunt prea importante. 0-100 si 200-300 interval inchis.
>>Ideea care m-a abatut de la cifrele amintite. Simt nevoia sa dau aceasta explicate. Nu vreau sa ramai cu impresia ca am clocit cine stie ce idee geniala. Ma gandeam ca ti-am scris un numar relativ mare de comentarii, comparativ cu totalul comentariilor mele. Ma gandeam ca alti autori ar putea fi in aceeasi situatie. Ma gandeam ce ar fi daca pe computer ar fi evidentiate aceste frecvente. Un fel de tabel, autorii pe rand si la fel pe coloana. In celule sa fie trecut nr de comentarii. Printr-un aranjament simplu, pe calculator, s-ar putea defini niste zone de simpatii. Dezvoltand ideea; nr. de comentarii transmise, nr. de comentarii primite s-ar putea, poate corectat cu vizite in site - eventual si alte corectii, defini un fel de mantori ai acestui site. Mie mi-ar fi de un real folos. As sti ce pagini sa studiez. Desi s-ar putea sa fie si o mare pacaleala. Sunt unii oameni care tulbura totul in jur doar asa de dragul vorbelor, discutiilor, ... Dar iti dai repede seama ce se intampla. Acesti ... nu au substanta au doar vant. La asta ma gandeam. Unele idei par bune in matca lor (spatiu mental) dar cand le imbraci in litere nu mai par asa destepte.
>>Din cele scrise de tine mai sus deduc (pen\'ca sunt destept) ca vrei sa-mi spui un oarece. Orice spusa de a ta e asteptata. Doamne cat imi doresc din partea ta o critica constructiva. O astept cu drag pe domnisoara Papadie in pagina mea, dar de ajutat m-ar ajuta mai mult vizita domnisoarei Castanii.

Nu prea poti comenta un haiku! E atat de dens! Orice ai spune este in plus, cu atat mai mult atunci cand un haiku este ... Haiku. Aici merita din plin o poza. Profit de ocazie sa-ti multumesc pentru vizita facuta si pentru comentariul tau \"bibelou\". Am prins ideea cu diluatul. Trebuie doar sa o macin. Mai am putin putin si termin studiul meu in aceasta pagina. Inca de la inceput mi-am propus sa studiez cum scriu alti colegi. M-am orientat dupa punctaj. Sigur punctajul nu reprezinta mare lucru dar cum m-as fi putut altfel orienta? Ce alt criteriu sa aleg? Nu am vrut punctaje prea mari in studiul meu intrucat exista riscul unui derapaj (influenta unor \"autoritati\" in domeniu). Nu am vrut nici punctaje prea mici din motive evidente (vreau totusi sa invat). Mi-am zis ca treimea de mijloc e de aur (300+0)/2=150 Intre 0 si 150 nu, intre 150 si 300 nu. Cred ca am ales bine ca m-am oprit aici. Voi mai face inca o halta, doua si apoi voi trage niste concluzii. In momentul in care ma voi simti pregatit voi studia si 1-2 pag dintre cei cu 200/150 puncte. Dupa care si mai pregatit fiind voi purcede la a scrie nemuritoare opere. Acum ma simt de parca as fi avut o punga cu bomboane. S-au terminat si mai ca mi-as mai fi dorit. Daca ma poti indruma catre un autor de pe site cu care simti ca ai afinitati de creatie te rog, daca vrei, sa o faci. Daca dimpotriva ai aversiune pentru un anumit autor (dar ii recunosti talentul) te rog sa-mi spui cine e. Poate ar fi interesant de vazut. Voi urmari cu interes pagina ta in continuare. Da-mi voie sa spun un oarece de final (nu de despartire pentru ca aceasta nu are loc). Ce am simtit in pagina ta am mai spus pe ici pe colo. Ce nu am simtit insa: nu am simtit o zvacnire, un soi de revolta, un pic de ura. Nu spun ca ar fi necesar, spun ca pentru mine ar fi fost interesant de vazut cum dezvolti asa ceva. Totusi ceva mi-a lipsit. Mi-a lipsit printesa Castanie. Am vazut-o peste tot pe printesa Papadie, dar cealalta; nu. Poate ar trebui sa-i dai un pic de libertate. Mi s-a parut zglobie si plina de umor. Si fetele \"rele\" au farmecul lor.

Am inceput textul zambind. Si-a ales un subiect beton, mi-am zis. Asta si sexul. Cine nu s-ar lasa amagit? Vrajit? Stirile de la ora 5! O crima, un viol, o baba ..., un incest, un pedofil ... Dupa ce treci de handicapul psihic indus de subiectul, as zice mimat - initial, constati ca e vorba mai mult de viata, gandurile, sentimentele celor ce sunt inca si mai putin de cei dusi, desi prezenta lor este extrem de vie (desigur in formol). Finalul-verdict nu lasa nici un fel de interpretari; este transant, rece si nesimtitor ca masa pe care ... \"Masa cândva albă, acum e scrijelită și îmbâcsită; cândva primitoare, acum e o relicvă putrezită, ca și bucata de carne. Printre petele ei gri, mijeste cenușiu și gârbovit metalul.\"
De placut, nu mi-a placut, dar cu siguranta m-a pus pe ganduri. Banuiesc ca asta ai vrut.

Citind poezia mi-am zis: e in regula avem auzul, avem pipaitul, avem vazul, avem ... Ba ceva nu e in regula, Salomeea a pierdut ceva pe drum cum ar fi mirosul (ceva un vers despre un coniac bun) gustul (o fripturica) si abia dupa ... chestia cu inima, cu iubi, etc. Pai pe stomacul gol nu prea merge!
Poezia ta e plina de prospetime si gluma mea amicala se vrea masca faptului ca m-a impresionat.

Urmele in plan real implantate de tine sunt destul de firave, dar in plan mental creeaza o adevarata furtuna. Iubirea din vis si de vis o mai fi posibila? Stau si ma intreb unde este printesa din copilaria mea pe care o salvam din mii de incurcaturi. Omoram zmeii ca pe muste si in final capatam, poate, un pupic. Ma mai vad in postura asta? Cu siguranta nu! Printesa a fost ucisa de primele experiente cu colega de clasa, iar zmeul imi dadea o tigare pe care o fumam in closetul scolii. As fi in stare sa iubesc o necunoscuta? Iubire-iubire, iubire adevarata! Tare imi este teama ca raspunsul este nu. Si, cred, ca-mi pare rau de raspunsul asta. Acest lucru a murit odata cu copilaria. Cu adolescenta. S-a dus de parca nici nu ar fi fost. Foarte placut textul tau! De ce Dana Stanescu ti-ai infipt degetul in pieptul meu si-mi spui ca mi-a murit sufletul? Cu ce drept?