Nae Catalin Florian

Realizez că am uitat să uit Când pe fereastră privesc haosul de afară Și îmi revin în minte imagini Care declanșează imediat momente de nostalgie. Cerul are culoarea cenușii Cenușă din care

O, DURERE, DURERE ȘI SUICID! Atâtea cuțite în spate Totuși nu sângerez Inima încă mai bate Vreau morfină ca să evadez. O, durere, durere și suicid! Suferință, trădare și genocid Vise

Se aude un sunet de inimă frântă în dimineața asta Iar eu fumez pe balcon pierdut printre gânduri N-am chef sa scriu prostii în ziua asta Dar sufletul o cere în repetate rânduri O foaie albă,

Hai să ne plimbăm pe Câmpiile Morții Unde un cor de copii orbi cântă Apocalipsa Unde florile-s mereu ofilite Aici nimeni nu-ți va simți lipsa. Hai să stăm sub cerul întunecat Așteptând ploaia

Ea merge pe străzi cu flori Admirând culori Zâmbește senin în toamnele cu ploi Venită fără veste din sferele celeste Pictează delicat lumi de poveste Aleargă printre morminte Călcând pe moaște

Pășeam grăbit pe aleea de beton care traversa Pădurea de Cenușă. Înainte de Apocalipsă, locul acesta era un paradis plin de viață. Acum, din frumoasa pădure au mai rămas doar trunchiuri uscate de

Am fost la Carnavalul Clovnilor Triști Cu lacrimi negre pictate pe fețe Un spectacol sumbru cu deprimanți artiști Fără pic de viață îmbrăcați în zdrențe. I-am privit pe scenă și am plâns

În chioșc fanfara cânta Marș funebru după marș funebru Pe bănci, tebeciștii joacă șah cu soarta Rocadă mare și apoi mat pentru negru. E o infecție totală în jur Mai bine îmi pun mănușile

Stau c-un pahar de vodcă ciobit și murdar Admir hipnotizat trupul tău de porțelan Sufăr și mi-e frig și vodca mi se pare slabă Timpul a înghețat în camera mea rece și albă Iar lama asta gri lasă

Au gust amar zilele de dor August palid, tragic, August muritor. Culorile verii dispar Și eu dispar ușor Mai depresiv, mai cinic, Mai neiertător. Nopți albe... Melancolic, încep să

Discul roșu al soarelui se cufundă în linia orizontului aruncând o lumină portocalie, melancolică asupra măreței case de lângă calea ferată. Zidurile scrijelite, cu tencuială căzută, țigla

Capul mă durea îngrozitor și abia îmi puteam mișca picioarele. Fusese prima și ultima oară când băusem Berea Pădurii de Cenușă. Bețiile nu erau pentru mine. Măcar reușisem să ajung în Oraș. Blocuri

E toamnă.Dar putea să fie la fel de bine oricare alt anotimp.Fiecare zi este exact la fel la bodega lui Ilie acolo unde Marian pierde ore întregi savurând băuturi spirtoase.Stă deja de 6 ore la masa

Am pus o floare pe mormântul sufletului meu Ca omagiu pentru un capitol încheiat Nu-i loc de lacrimi și suspine Doar un oftat amar și am plecat. Hoinărind pe străzi reci și goale Încerc cumva

Ploaia începuse să cadă. Mergeam de câteva ore bune pe aleea de beton și ora înserării se apropia. În stânga mea, cenușă. La dreapta, cenușă. Un imens câmp de cenușă și un miros de plastic ars care

A fost odată un trandafir intr-o vază Pus la fereastra din capătul holului Pentru a infrumuseța micuta casă Dând un strop de culoare decorului. Si trandafirul îndrăgostit era de o cală din

Joi, 23 Decembrie Dragă jurnalule, Azi am fost externat din spital. Mă bucur foarte mult fiindcă o să petrec Crăciunul acasă, alături de mama și tata. O să împodobim bradul, mama o să

Aseară m-ai ucis... Fără resentimente, fără să-ți pese Fără prea multe explicații. M-ai asasinat cu bucuria ta... Puteai să mă lași să trăiesc în tristețe Mi-aș fi mâncat suspinele Și mi-aș