Poezie
Cântec de lebădă
1 min lectură·
Mediu
Am pus o floare pe mormântul sufletului meu
Ca omagiu pentru un capitol încheiat
Nu-i loc de lacrimi și suspine
Doar un oftat amar și am plecat.
Hoinărind pe străzi reci și goale
Încerc cumva să mă regăsesc
Dar nici gândurile nu mă ascultă...
Trec pe lângă felinare, sunt o umbră
Și plopii mă vegează nemișcați.
Ura și Tristețea mă însoțesc pe drum
Pe muzica nopții le invit la dans
Tangoul durerii și al morții vals
Chem Nebunia să mă învăluie
Distrugând luciditatea ce mi-a rămas.
Cântați-mi doine de jale, cântece negre și aspre
Să sărbătorim eșecul tuturor viselor noastre
Să scuipăm fără regrete pe amintiri ce le-am ucis
Când ne futem viața pentr-un orgasm prelung și trist.
001325
0