Nache Mamier Angela

"străinii stau la masa mea cu mâinile ninse
și cine ești atunci când te uiți cu desăvârșire
o parte din tine moare pentru a lăsa
cealaltă parte să trăiască"

aceasta parte este frumoasa,restul suna artificial(apocalipsa de plictiseala ?!desi sunteti tinerica...)
daca acesta este efectul pe care îl resimtiti scriind poezie,ar fi poate mai bine sa faceti o pauza...

minunata discutie,care ne duce într-o alta dimensiune si care merita continuata într-o carte cu interviuri care ar trebui continuate cu acest om-carte ,personaj"haut en couleurs",o adevarata memorie enciclopedica,un spirit luminat pur si simplu cum numai Moldova îi are secretul
o personalitate care a trait mai multe vieti într-una singura,un adevarat erou ,un "om care sfinteste locul"...
e o meserie din ce în ce deficitara ,pe cale de disparitie,înghitita de uzine de carti care multe sfârsesc la pilon ...
o fundatie ,un sponsor,un primar destept ar trebui sa îi asculte propunerile,sa creeze un muzeu care sa îi poarte numele,sa fie numit administratorul oficial al atâtor bogatii inestimabila pentru cultura româna si universala...
desi detest cuvântul "rentabilitate" sunt sigura ca turistii vor asigura perenitatea unui asemenea lacas rar
felicitari pentru aceste clipe intense,valoroase,monumentale...

Am comentat deja acest text,dar revin caci merita steluta si extrag aceste câteva rânduri care scot în evidenta natura singulara a acestei poete ,care intersecteaza curentele si tendintele literare,se înscrie în linia poeziei feminine de mare sobrietate ,nu are nevoie sa ne arunce cu chilotii în piept pentru a ne interpela cu trairi sfâsietoare,tipic feminine,neo-bovarice,dar în acelasi timp da o lupta artistica curajoasa pentru a se proteja ,marioneta descumpanita pe ringul vietii.
Ranita,poeta prezinta publicului un chip expresiv,îndurerat ,uimit ,supravietuieste...si iarta "prin si pentru Poezie "
multi se vor recunoaste într-un asemenea portret...

vârsta la care femeile trecute îi repetă zâmbind
că ea este încă tânără

pentru zilele ploioase
în casa ei florile primite în dar
își pierd parfumul într-o oră

singurătatea roade cu măsele ascuțite
durerea o lovește în cap deodată
ca o greblă pe care a călcat din greșeală
dar nu poate țipa
stă dreaptă cu fruntea lipită de perete și numără

de câte ori s-a îmbătat cu vise spumoase

numără de câte ori latră sau mușcă prezentul
ca un mops bătrân cu limba scoasă
își plimbă degetele pe stampe din trecut
acoperite cu un film roz de acuarelă
se gândește la viitor ca la o colecție de caramele fără gust
care smulg dinții din alveole

ea e doamna cu umbrelă pastelată vara
și neagră corb la înmormântări

ideea nu e rea,dar as mai aprofunda-o ca sa nu ramâna un fel de gag
aveti curajul sa înoiti versul clasic,prin vocabular prin flashuri zâmbarete,acest haz este binevenit dar la urma on reste sur sa faim...
primele doua strofe sunt cele mai reusite,mai convingatoare :
Din facebook le culeg, străine,
Și-n site-ul minții aiurit
Le-așez în taină lângă mine
Le-adun, le spulber, le mărit.

fiti mai naturala,mai sincera, decrispati-va,aveti vocabular,aveti idei dar nu le duceti pâna la capat...deocamdata efectul e cam fad...aprofundati...
retin:

crin pal fără polen
pe așternuturi sterile
pătate cu nectarul sărat al mortii

O ofilesc sub degete

liliac livid fără stamine


cu rădăcini înfometate
petale
scorțos suflet

sunteti prea descriptiva,e aproape proza ceea ce spuneti într-un stil cam prea amestecat la întâmplare
scrieti cât mai concentrat si mai scurt cu putinta,va fi mult mai bine
unele reusite :

Stivuiesc oglinzi de caramel, una peste alta,
gigantică prăjitură,

atelierul de oglinzi

un dor de casa bunicii, de placinte poale-n brâu, șerbet de căpșuni, minciunele și câte și mai câte,
un dor de tălpi goale pe maidan, pe gardurile unor vecini posesori de nuci și cireși,

un dor
pe care dacă nu aș ști cum să îl țin în frâu
aș deschide mâine cofetărie.

aceasta "oglinjoara"ne arata chipul"invers" celui cu care ne obisnuise dulcea silvia...
îmi place schimbarea,tonul liber,caustic,fara a fi vulgar ori rautacios,facând apel la o sinceritate busculata de un univers grotesc
poemele ei au început sa sune ora revoltei(nu numai acesta) si se vede o evolutie,o schimbare,un verb care se exprima cu aplomb necalculat... aceasta schimbare e un risc,deci unele stângacii sunt inerente ,dar mesajul trece în forta...

"Poate ți s-a părut că am un creier fantastic, o pisică care știe germana,
sau poate, vreun geamantan cu idioți."

umor ,ironie,cotidian,biografie toate ingredientele unei "schimbari la fata " sunt prezente...

"Iarna arămie în care am sedus un sergent și am împușcat o cămilă,
martorii lui iehova care mă trag de pulover
în orice troleu, tânărul care îmi spune că mă iubește
și se jură pe pomușoare. Vara aia, în care mi-am făcut de cap
și mi-am tăiat venele în cada cu magiun"

Finalul este satiric ,un film in negru si alb se desfasoara si se prelungeste si finalul este un apogeu
nu stiu de ce mi-am zis ca prefer aceasta fabula si mai ales e evident ca aceste" banane" si-au imaginat la un moment dat ca ar mânca (pâna la oase )chiar si nevinovate" crapre" sterile si fara dantura...dar erau prea pline de otrava si le-au lasat în plata domnului..

"Hai, arată-le tot, tot. Visul în care groznicia lui, El Comandante,
s-a dat jos de pe cal și i-a dat o palmă.
Testul IQ, care a amuzat toți specialiștii de la Help Genius Poetical Center.
Dacă știi ceva despre mine, arată-le, am eu o lume a mea,
o junglă inversă, unde bananele mănâncă maimuțe."

Silvia este o tânara poeta imprevizibila care va sti sa aleaga fructele cele mai sanatoase în "jungla "poeziei ...Oglinjoara "adevarului" este binevenita din când în când ...ea o stie foare bine...

. |

un poem frumos,misterios,ermetic ,dar care nu "acopera" totul ,lasa sa se întrevada o viziune tragica ,"un negru sub unghie" care îndoliaza"nopti
de grindina"
un fluid glacial în acest "magiun"(maron) care trimite la un fel de noroi existential,existenta umana este fragila spune poeta într-un vers minunat de simplitate si emotie"nemișcat stă timpul pe arcuș de rouă"
poemul descifreaza un moment de anxietate ,fugitiv,dar dureros,e o "scuturare de
gânduri",un mini-tratat de profetii ori fine intuitii privind sensul vietii:
"se vede
se vede sidefiu peste lume tot negrul sub unghie"

un lirism sobru,un amestec de noutate care se remarca dar si unele ruperi de ritm ,devenit prea stins,cam fortat
"atâtea cuvinte sparte pe gresia asta rece
cum ies urletele din străinul acesta pe care
l-am iubit cu toată pielea
am întins-o peste el
șal de mătase peste un trup nepotrivit"
un ton senzual care îi sta bine,poeta e prea secreta,are un potential care ne poate surprinde...daca se va descatusa dintr-o anumita timiditate ori pudoare

finete psihologica,un univers introvertit dar atât de complex,atât de percutant
poemel au un timp al lor,strabat literatuara feminina a lumii ,selecteaza trairi,simboluri,mistere care o magnetizeaza si o hranesc...
deloc demodata desi utilizeaza un limbaj simplu,fara exhibitionism...
are calibrul unei sylvia plath,emily dickinson,edith sodergran...nu ma mai satur citind-o ,caci fiecare strofa contine un sâmbure de originalitate...de drama umana demna
poem al asteptarii,al singuratatii ,al tacerii absolute,al unei poete singulare care are un drum atipic ,bate în pieptul poeziei cu pumnii strânsi într-un univers populat cu suma tuturor femeilor pamântului ...

Texte de același autor




Traduceri ale acestui text
0

Comentariile membrilor
Anunță-mă pe email despre comentarii noi!


print e-mail
Vizionări: 40 .



Audiența
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de Cristina-Monica Moldoveanu [cristina-monica ]

2013-02-02 | |


tânăra fată plânge
a întâlnit odată un bărbat
nu s-a întâmplat
nimic altceva decât
că-și aranjase părul pentru el

femeia în vârstă o privește
grea în fotoliul ei
curățindu-și ochelarii încet
răspunde mai întâi fetei apoi audienței
pereților
gândește cea tânără
de ce oare erau ziduri în acea conversație

femeia în vărstă
cumpănește cu atenție vorbele
draga mea tu nu știi că
orice bebeluș moare
dacă nu plânge

tânăra femeie privește în gol
pare să se dizolve în zugrăveala albă
mai ales pe linia dintre tavan și pereți

de ce oare plânge cealaltă
se întreabă ea
e doar boala mea de ochi
răspunde femeia în vârstă

femeia singură pleacă
sare peste două trepte deodată
secretele ei rămân ca un prunc
în poala altei femei

un ars poetica plina de miez,acuitate,un angajament complex a propriei constiinte ,pe drumul spinos al artistului care alege viat "inauntrul foii veline":
"Să te strâng din risipiri,
mi-a trebuit timpul acesta
în care te invit să locuim,
spațiul cât o foaie velină,
unde sarea secundelor
dă gust întâmplării.
Calmi și blânzi,
vom rămâne dincolo de prăpăstii."
Poetul ramâne in cadrul unei singuratati orgolioase,un sacrificu de sine,o combustie pasionala pe rugul cunoasterii de sine:
"Locuiesc un timp al meu,
unde orele au margini de sare;
când sunt blând,
cristalizarea e mai intensă
și apele negre mă ocolesc.
Oricâte fisuri ar apărea
în cerul acesta pe care
vreți să-l poleiți cu-anateme,
niciodată nu plouă din greșeală,"
Vizitator al luminii" în acest poem poetul a gasit din nou "un adapost pentru suflet"...astept o poezie mai "nervoasa",mai directa,mai transanta,dar fiecare se vindeca si vindeca poezia dupa convingerile sale...

un poem rotund,închegat în jurul unui sentiment amar într-un climat social alienant:
"grăsana e cumsecade umple mesele cu toate felurile
umple paharele înainte de a se goli
copiii tușesc a desgust
nu mămăligă nici mujdei

departe de supermarket e durerea
evului mediu

nu tv nu laptop nu semnal pe telefon
departe se aude urletul lupilor
aproape lătratul cîinilor
frigăruile fac deosebirea
între bine și rău
între oraș și munte
între a mînca sănătos și a nu mînca "
acest extras mi se pare structura de rezistenta a acestui bocet modern,râs-plâns,unghii intrate în carnea neputincioasa a zilelor si noptilor care duc mai mult spre moarte decât spre viata
as mai slefui finalul ,dar cotidienismul este folosit cu masura,pentru a intra într-un univers dantesc

aveti talent,aveti nevoie de încurajari,atentie de a evita excesul de cotidienism
privirea se aseaza mereu într-un unghi destul de inedit,amestec de diferite tehnici literare ,gust de a avansa pe potecile prea obosite ale poeziei,nevoia de a aerisi ,de a alunga temele prea uzate,tineti la un cuvânt numai al vostru ,prin lentila umezita de brizele vietii
nu înteleg de ce nu reuniti ceva mai multe lecturi (deocamdata)...

Texte de același autor

parfumuri



Traduceri ale acestui text
0

Comentariile membrilor
Anunță-mă pe email despre comentarii noi!


print e-mail
Vizionări: 132 .



(auto)portret imperfect
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de Cristina-Monica Moldoveanu [cristina-monica ]

2012-12-11 | |


poate de vină sunt anii
vârsta la care femeile trecute îi repetă zâmbind
că ea este încă tânără

are bucătărie și cămară ticsite cu condimente
șifonier cu lavandă și săpunuri între cearceafuri
ba chiar și trusă de manichiură
pentru zilele ploioase
în casa ei florile primite în dar
își pierd parfumul într-o oră

singurătatea roade cu măsele ascuțite
durerea o lovește în cap deodată
ca o greblă pe care a călcat din greșeală
dar nu poate țipa
stă dreaptă cu fruntea lipită de perete și numără

de câte ori s-a îmbătat cu vise spumoase
ca șampania ținută la rece cu dop puternic
sau câte coșmaruri au trecut ca argintul viu
în nopțile cu stelele ascunse
închise apoi în termometre
strânse lângă piept când are febră

numără de câte ori latră sau mușcă prezentul
ca un mops bătrân cu limba scoasă
își plimbă degetele pe stampe din trecut
acoperite cu un film roz de acuarelă
se gândește la viitor ca la o colecție de caramele fără gust
care smulg dinții din alveole

ea e doamna cu umbrelă pastelată vara
și neagră corb la înmormântări

as mai concentra,ultima strofa merita aceasta strângere de mâna amicala cu "poezia" ta

accente moderne,o privire înfometata de existenta,de diversitatea ei,de nimicurile aparent fara sens ale vietii care duc la un puzzle multicolor si melancolic fara exces,scris cu buricele degetului mic...
unele sunt mai banale,va trebui triat un pic

un text care are inima si suflet,profunzime si o înaltime umana,o dimensiune tragica,voalata cu discretie
nu sunt în lacrimogen,nici în pateticul de doi bani,fiecare cuvânt serveste subiectului ,care personal mie mi-a dat frisoane,caci e un text-durere-vie,trateaza un subiect greu de abordat...are ceva dintr-un lintoliu de arta asiatica,un drapel de cuvinte peste un corp parintesc care traieste prelungit în aceste cuvinte smulse memoriei :
Mă ierți? A întrebat. Nu am
înțeles ce vroia, trecusem prin momente grele alături.
Și am răspuns da din toată inima. Privirea lui s-a înfipt
atunci ca un cuțit printre amintirile mele ca moluștele.
A murit câteva zile mai târziu, după ce mi-a dat telefon
mormăind cu greu că trebuie să mă mut în altă casă.
ultimele rânduri le-as mai "cizela "fiind prea explicite

ok...

m-am exprimat gresit...la acea epoca s-a ascuns martiriul celor din dresda,victime inocente,pentru ca nimeni nu dorea sa se stie ca si germania a avut victime ,care ,fiind civile,ori soldati dusi de forta intr-un razboi nebun,au murit inutil,secerati de forte oarbe,fanatice
e bine ca adevarul sa triumfe,pentru memoria tuturor victimelor,am spus doar ca cei care au ascuns adevarul gândeau ca germanii si-au meritat soarta...
dar nu este si opinia mea..;un mort nevinovat ,chiar si german, ramâne de plâns si de considerat ca un martir...mamele care au ars de vii în adaposturile din dresda cu copii in brate ,germanii care au refuzat razboiul ,care au salvat evrei ,care au fost deportati ...aceste persoane merita compasiunea
subiectul ramâne delicat si merita aprofundat

-un poem prea repetitiv,care se invârte obsesional în jurul aceleiasi idei
-se vede o usurinta expresiva,dar atentie ,acest poem aduce cu minunatele poeme ale unui mare poet Gheorghe Pitut(Stelele fixe 1977)(Eminescu nu e nici el prea departe?Labis...)
-revolta este autentica,vocea de AZI,forma e utilizata de mari înaintasi,deci exista un risc de confuzie ,va trebui o consistenta ,o magma mai densa pentru a fi mai convingator,caci se simte o emotie puternica,exploziva

imagini originale in acest poem,mai putin comune ,ceea e denota un potential complex si un adevarat suflu poetic,rezistent la mode ,dar fara a fi "demodat":
" mai roșii decât carnea crudă zorii
cu mocasinii prinși în promoroacă
fardează timpu-nchis de Noe-n arcă(frumos)
cu tușe vii de culori iluzorii
******************************
îmi tremură oasele când despică
pescarii de la poli burți de balene
viori de iarbă sfielnic ridică

la ceruri revolte de cantilene
vibrează împrejur unde de frică
un abur aprins ce țipă-n sirene

un poem care este "revoltat" pâna si în titlu...care ne poarta de la sud la marele frig polar,un poem care "nous prend aux tripes",caci universul este destul de "endolori"...
tehnica este stapânita,deci forma si fond într-un poem inspirat si "transpirat"