Poezie
mi-am tăiat pletele de vreo cinci ori
1 min lectură·
Mediu
mă sperie timpul plânsul ramâne în gât
oricând zagazul suferința se rup
fantoma singurătății orbecăie-n ape negre
suflet rănit
pasăre naivă speranța trudește un zbor
strivitor
mă urnesc din încălțări veștejite
de așteptare
ce-ncepusem să fac unde plec
unde voi fi în curând ce se va alege
din inițiative
undeva știam un abil adăpost cu iluzii
cu fața întoarsă spre soare luna cerul
văzduhul cu nori
mă avânt mă eliberez de coșmaruri
mi-am revenit până la pulsul de muncă din vine
mi-am tăiat pletele de vreo cinci ori
am ascuns oglinda luciul lacul
am redevenit gălăgioasă
apăs pământul
merg cu pași noi cu pași grei
printre ruine am găsit azi o poartă deschisă
m-am strecurat fără explicații
printr-o altă netihnită fereastră
043.054
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Nache Mamier Angela
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 121
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 24
- Actualizat
Cum sa citezi
Nache Mamier Angela. “mi-am tăiat pletele de vreo cinci ori.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/nache-mamier-angela/poezie/13897130/mi-am-taiat-pletele-de-vreo-cinci-oriComentarii (4)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
IMIMioana matei✓cuvântul parcă se...definește!...și se...definește!... și se...definește...
0
VP\"speranța trudește un zbor
strivitor\"
Acele plete tăiate mereu par să fie iluziile, poate dorurile neîmplinite, poate fiecare tăiere reprezintă o nouă dragoste, acel je repars a zero al Edithei Piaf...
Din toate rămâne speranța...
Aici aș aminti acea celebră epistolă către corinteni a apostolului Pavel care ne vorbește de cele trei mari virtuți teologale: credința, speranța și Iubirea, pe care el o consideră cea mai mare din toate cele trei...
Eu cred că le găsim pe toate acestea în poezia Angelei:
credința în harurile versului, speranța în bine, frumos
și adevăr și mai ales flacăra iubirii care le luminează
pe toate...
O poezie a speranței de mai bine.
Cu plăcerea lecturii..
strivitor\"
Acele plete tăiate mereu par să fie iluziile, poate dorurile neîmplinite, poate fiecare tăiere reprezintă o nouă dragoste, acel je repars a zero al Edithei Piaf...
Din toate rămâne speranța...
Aici aș aminti acea celebră epistolă către corinteni a apostolului Pavel care ne vorbește de cele trei mari virtuți teologale: credința, speranța și Iubirea, pe care el o consideră cea mai mare din toate cele trei...
Eu cred că le găsim pe toate acestea în poezia Angelei:
credința în harurile versului, speranța în bine, frumos
și adevăr și mai ales flacăra iubirii care le luminează
pe toate...
O poezie a speranței de mai bine.
Cu plăcerea lecturii..
0
NAioana
ca orice autor ma hranesc din cuvinte ,care duc la o foame de absolut ,fiindca nu se mai termina...
merci de interpretare
virginia
ai citit bine între rânduri si tteoria \"pletelor\" este plauzibila
\"pletele\" reprezinta feminitatea care straluceste de fericire si se usuca(deci trebuie taiata...) pentru a renaste din propria-i cenusa
pletele sunt puterea feminitatii fara de care viata nu are un sens clar
merci pentru entuziasmul tau contagios
o sa ma faci sa scriu haiku-uri
ca orice autor ma hranesc din cuvinte ,care duc la o foame de absolut ,fiindca nu se mai termina...
merci de interpretare
virginia
ai citit bine între rânduri si tteoria \"pletelor\" este plauzibila
\"pletele\" reprezinta feminitatea care straluceste de fericire si se usuca(deci trebuie taiata...) pentru a renaste din propria-i cenusa
pletele sunt puterea feminitatii fara de care viata nu are un sens clar
merci pentru entuziasmul tau contagios
o sa ma faci sa scriu haiku-uri
0
VPun covor țesut
din pletele Angelei -
speranță și vis
din pletele Angelei -
speranță și vis
0