tăcut întunericul râdea

Ana-Maria, am promis că revin să mai citesc la tine în pagină și uite că am sosit. Sunt plăcut impresionat de poemul tău. Am citit și celelalte poezii ale tale, nu sunt rele, însă cu poezeaua asta, ai făcut mulți pași înainte și ăsta zic eu că e debutul tău adevărat pe agonia. Ai reușit într-un mod extraordinar să exprimi dorința aceea ca totul să devină un vis, o speranță. Și chiar dacă subiectul în sine, după părerea mea, a devenit un clișeu, tu ai reușit să aduci ceva nou în fața cititorilor. Evoluezi.
Uite că mi-a plăcut enorm de mult versul:
\"un vis tăcut și bântuit de nesomn\"
Ca să nu mai vorbesc de titlu, care este foarte inspirat și potrivit.
Acum sunt foarte obosit. Nu mai continui.
Totuși voi mai trece pe la tine să văd dacă ma dezamăgești sau nu. Eu sper să nu.

Cu mult drag, DAniel.

Draga Daniel, iti multumesc ca ai revenit asa repede si pentru aprecieri. Titlul a fost ceva de moment o senzatie, o stare, incerc sa simt tot ce scriu si sa scot din banalitate prin trairi. Te mai astept si iti promit ca atat cat o sa pot o sa fac mai bine si mai bine, cresc si fizic si prin poezie si incerc sa te dezamagesc.
Cu drag, Ana

a se citi: \"sa nu te dezamagesc\" in loc de \"sa te dezamgesc\" mii de scuze...

\"tacut, intunericul radea\" frumos. imi amintesti de dragul meu bacovia, si e atat de bine sa mai citesc poeme ca ale tale. e un pom usor ca o adiere de vant, dar incarcat de sentiment, de aceea e si atat de placut!

continua, ca e bine!

Nu conteaza ce crezi ca zice profesoara de romana. Esti talentata!

Draga Ioana, sunt incantata sa te am pe pagina mea, dar si mai incantata de cine iti aduc aminte. Adierile astea de vant vin, dar dispar asa de repede incat uiti de ele, sentimente le intalnesti peste tot caci traim din sentimente. Multumesc de vizita, te mai astept si incerc sa mai scriu poeme asa \"placute\".
Cu drag, Ana.