N

Epigrama nu-i domeniul
Ce îl stăpînesc, știu bine.
Asta am crezut mai ieri,
Pînă te-am citit pe tine.

Nu aș fi crezut vr-odată
c-am s-ajung să te citesc.
Dar, văzînd că nu ai stofă,
Cred că... te compătimesc.

Finalul mi-a placut in mod deosebit. Un epitaf interesant de pus pe o... inima.

Un text bun pentru Vacanta mare. Dar sa spui ca este o poezia... asta nu.

O poezie! Imi place totul, nota de melancolie, totul! Asa ar trebui sa fie poezia, plina de sensibilitate.

Poezia este lipsita de fior, de adancime. Mi se pare ca te vaiti cam mult si ca, in planul imaginativ, poezia ta sufera de inanitie. Vorba aceea: \'graba strica treaba\'. Ii lipseste forta, fara sa mai vorbim de banalul formal al unor versuri. \'Mi-e dor de ochii tai albastrii\' \'stau singur si suspin\' s.a.m.d. Nimic poetic insa. Iti respect suferinta sau, mai bine spus, regretul pe care-l incerci, dar poezia cere si un limbaj adecvat, nu numai sentimente.

Este o poezie, fara doar si poate! Nu stiu ce cauta la personale (nu sunt toate poeziile \"personale\"?), dar recunosc o poezie cand o citesc. Dupa \"sfarsit\" nu trebuia sa pui punct. Felicitari.

Fără supărare, dar sonetul ăsta, față cu ce ai publicat, este cel mai slab. Sunt chiar surprins, mai ales cînd mă gîndesc la sonetele pe care le-ai scris nu cu mult timp în urmă. Dar ăsta este slab. Imaginile sunt banale; și nu simt nimic citind.

Mă lupt să văd, s-ascult, urând codoșii,
Cereasca urmă, îndelung creată
Și vocea gravă din trecut păstrată
Ce-o vor cunoaște veșnic omenoșii.

Cred că strofa asta îmi dă dreptate. Este forțată de la un capăt la celălalt.

V-am citit poeziile cu atenție, iar concluzia este evidentă: sunteți un estet desăvîrșit!

Se apropie tiptil de Nichita dînd roată lui Baudelaire, ca în final să ajungă la Arghezi. Poetul are potențial, dar se grăbește cam mult. Mai multă precizie în rime și cuvinte - și o să progresezi.