Poezie

Esop

1 min lectură·12 mai 2012

Mediu

Des greșim și… murim

Întrebarea incorectă în dialogul surzilor -

Rotirea perpetuă a acului busolei,

Strângerea buzei inferioare între dinți,

Tristețea-n sărbătoare și dansul la necaz –

Unde e cuiul de care să ne ținem?

E-n noi?

E în perete?

E peste tot?

Eminescu?

Evrei?

E-mail?

Est?

E în toate unul.

Îl văd și nu-L pot atinge.

Îl ating și nu-L pot vedea.

E zimbrul care paște în poiană

E lynxul, cu-a sa glorie trecută.

E Dumnezeul meu, care mă cheamă

Și nu mă duc

Și lumea e pierdută...

Gândește!

Nu judeca!

Nu fi indiferent!

Fii ca Esop!

Mută piatra!

002.188

Mos Ion Cristian. “Esop.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mos-ion-cristian/poezie/14007167/esop

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.