Macin

Nu știam ce muzică asculta Eminescu

Până am aflat că politicienii de pe Marte

Au criticat atitudinea omologilor de pe Lună

Referitoare la ozn-uri.

Atunci am trăit drama ieșirii din adolescență,

Ca un Atlas, cu cârca zdrobită de masa tăcerii,

Îndoit de capacitatea sa de a ține

În echilibru cele douăsprezece scaune,

Pe care cei doisprezece apostoli

Încă așteaptă împărtășania.

Chiar și atunci,

Când lebăda își plânge visul de-o viață – cătrănită –

Când fagul arde în prund,

Când Pola Illery își ia din cui corzile vocale,

Le face praștie, aruncând steagul alb necuvintelor;

Când fluturele, aflat în faza superioră a evoluției sale,

Renunță la aripi, acestea împiedicându-l să se târască,

Când bogatul renunță la averea sa cu dragă inimă,

Când ai carte și n-ai pământ,

Iar camila trece prin urechile acului,

Eu îmi întorc carnea pe dos

Și încep să mă macin în sălașul de jos al muntelui Măcin - (Golgota noastră) –

Cum macină o moară.

Și încep să mă dezintegrez:

Jumătate în mori de vânt – spânzurate-n vid;

Jumătate în mori de apă sfințită, cu noroc;

Și jumătate jertfă profesorului meu de matematică,

Măcinat și el , la rându-i, de afirmația

Fără de care sensul n-ar avea sens:

,,Sfera cu rază infinită nu e perfectă/ Dumnezeu mă așteaptă în geometria plană”

Cu toate că mă tot macin,

Ajuns la tribulațiile senectuții,

Lunaticii încă n-au răspuns provocărilor,

Fapt pentru care încep să-mi scriu jurnalul fericirii

În zeghe,

Cu picioarele în râuri de lacrimi reci,

Simțind - ca o pisică neagră - șobolanii albi cum jalonează gratiile... sălașului de jos

În confuzia consoanelor

Grațiile m-au părăsit.

Mă obsedează tema înstrăinării;

Și frica de pe șira spinării

Îmi provoacă foame.

Mănânc vocale.

Am descoperit un ozn

Privind din sălașul de jos

Nimic nu se compară cu o femeie care se îndepărtează.

Așa am aflat ce muzică asculta Eminescu.