Poezie
Dor calator
1 min lectură·
Mediu
Mâine am plecat acasă!.. of... dor tâmpit...
Păduri de suflete mă așteaptă-n prag.
De-a dreptul inutil mi-ai închis ușa!
Mi-e sufletul pasăre, jucăușă spre soarele divin.
Și visul joacă în hora idealurilor nisipoase
Ce se scurg prin venele-mi prăpăstioase....
Și tu... Pe tine te gâdilă gândul valului de adrenalină
Și te frichinești zgubilitică în neputință,
Legată cu lanțul slăbiciunii de stâlpul cortului șatrei în care te-ai născut...
Îmi dai să beau ceai de mărăcini, nesăbuito!
Lasă-mă să mor în mine...
Nu-mi lua opțiunea, soartă ipocrită,
Lua-te-ar gândurile bune cu japca spre câmpia pârjolită a morții-n neființă!...
Și chiar nu te doare
Că iubirea-n mine moare?...
De dincolo de ceață pleacă boare spre nemurirea zării
Nemărginirea vieții mă poartă-n malul mării...
Am naufragiat
001.625
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Mos Ion Cristian
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 122
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 18
- Actualizat
Cum sa citezi
Mos Ion Cristian. “Dor calator.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mos-ion-cristian/poezie/13995381/dor-calatorComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.