Cel ce-și va crea muguri în armonia pământului,
Și cu milă ar săpa gropile celor ce vor fi în neființă
Însuși el își va hrăni flacăra și puterea sufletului
Și i-va scăpa pe veci,de povară,pe cei
La fel ca în fiecare zi,
Mereu schimb câte ceva.
Mă schimb și eu,se schimba ora,
Se schimbă oameni..
Se învârt în jurul meu ispite
Mă atrag în lumea lor de nicăieri.
Câmpuri de oameni trecând
S-au scuturat din pomi potcoave,
Duse de vânt ca micile corăbi .
Cristalele argintii cu vocile suave,
Au amețit rătăcitor un stol de vrăbi.
Pământu-i plin de noroi de aur
Și frunzele'i
Extrag din cenusă suflete să renasc omenirea
Și aleg cu migală parți din sufletele arse.
Imblânzesc demoni și le indulcesc privirea
Sâ aduc inapoi iubirile ne-intoarse.
Nici cei care au
Văd multă spaimă în ce-i ce nu cunosc întunericul
Și toți închid pleoapele în uitare la ivirea lui,
Puțini sunt ce-i ce știu și au în ei curajul
Să vadă-n umbre splendoarea vremii și-a
Pășește încet,
lasă-ți teama sa te conducă
că-ci ce-i ce vor să te înspăimânte
te vor sub țărușul unei cruci.
nu po-ți să agonizezi,
tu nu ești ce-l ce arucă arma primul
și nici ce-l ce atacă
În fiecare zâmbet de-al tău găsesc câte o minciuna
si-n fiecare clipere de a ta o nepăsare adâncă
ce ar lăsa sa moară în chinuri mii de ființe
ș'i nimic nu te va impresiona,nici măcar
MA