Poezie
Orașul meu
2 min lectură·
Mediu
orașul ăsta anacronic de absurd
întins plăcintă într-o câmpie lungă topită în arșiță
complet neapărat și lipsit de sens
e orașul meu fără de care nu pot trăi
ar fi trebuit să fie înconjurat de munți și străjuit de mări
orice oraș asemănător în firea lui ar fi murit
de o mie de ori până acum
dar el se încăpățânează ca un iobag țigan alungat
să vadă fiecare dimineață sub soarele Bărăganului
aventurieri, curve și hoți de cai
țărănoi fără pământ, dezmoșteniți, studenți eterni
ieri aici erau niște statui, eroii neamului
astăzi sunt doar soclurile, criminalii neamului
o piață de zarzavat peste care a crescut un mall non-stop
sub care sunt ruinele cetății lui Vlad Țepeș și altarul
bisericii lui Bucur
sunt somnambul în orașul fără somn
licean agățat de scara troleibuzului ce merge unde vrea el
nu-mi pasă dacă există o destinație sau doar un vis căzător
mâine e o altă zi, toți oamenii se uită în telefoane
nimeni nu mă cunoaște și nu știu pe nimeni
împărțim trotuarele și peroanele din stațiile de metrou
asta ne face mai frați în tăcerile noastre sinistru de plictisitoare
în cimitire se fac grătare cu muzică de petrecere
morți și vii beau vin de buturugă proaspăt ca o fată mare
de fiecare dată îmi amintesc cârciumile unde se îmbăta tata
nu mai sunt, astăzi lumea merge la club și se prăjește
în gară coboară carne proaspătă pentru măcelărie
blocurile de pensionari îngrașă cimitirele
restul stau atârnați de o speranță pe margine balconului
au crescut prețurile la imobiliare dar nimeni nu pleacă, toți năvălesc
pământul ăsta e amestec de căcat , borhot, și aur de 24 de carate
chiloți de femei murdare, mașini scumpe, șampanie și flegme
orient și occident, o luptă, un freamăt, o dungă
la casa de nebuni nu mai e nimeni, toți beau bere în Centrul Vechi
programatori la multinaționale cu șoferi de tir
înjurând birjărește chelnerii nepalezi care nu înțeleg nimic
merg noaptea prin oraș și mă-ntâlnesc cu tata
coboară din cămăruța lui cu duș de pe Lipscani
nici eu nu mai sunt același, mă recunosc în alți sacrificați
crește orașul și urlă, zvâcnește cu milioane de ochi și milioane de urechi
milioane de straturi de cenușă peste milioane de straturi de vieți
pe care noi călcăm și
vom deveni
013
0
RR