Poezie
Nu mai vii iubito
1 min lectură·
Mediu
un cognac ieftin pentru curaj în cârciuma de pripas
‘’Meduza sedusă’’, nu se cheamă așa,
trec minute, ore, ani decenii și nu mai vii
un palton bătut de vânturi și de viață, o pânză dintr-o
corabie eșuată pe un țărm fără importanță
pantofi de război împușcați din toate părțile
barbă marxistă de călător alungat din casele oamenilor cumsecade
oare ai să vii ?
mai beau un cognac și mă visez Napoleon
curge alcoolul, curge timpul, curge viața
trecătorii anonimi orbi invizibili se duc și vin
de s-ar opri o secundă tot, nu înțeleg nimic
și tu nu mai vii
apoi se scutură lacrimile norilor pe caldarâmul rece
plânge și te-așteaptă iubito o lume-ntreagă
te cheamă frunzele surorile în buza toamnei
o rochie cu buline mulată pe buci
un râs proaspăt, ochii numai viață
fugeai de parcă te-a lăsat ploaia pe pământ
miroseai numai a iarbă tânăra necălcată
ai venit iubito !!!
021588
0
scos parcă din cugetul meu,
dacă aș scrie un poem la superlativ
așa l-aș scrie,
în lumina textului acesta însă
poemele mele sunt o umbră...
Din suflet felicitări!