Monica Rizea

... \"nu ai înțeles că eram claustrofobici la înot?\"- spune atât de multe versul ăsta... e vb. de înotul prin viață, prin iubire... împreună? cei mai mulți dintre noi atunci devenim -\"claustrofobi\".
vine apoi \"ești mut de lacrimi\" , \"și mi-e dor de noi în ploaie!\"... e ca un strigăt de durere, de resemnare... cel puțin pentru mine. Foarte originală poezia, în ansamblu; poate avea unele neșlefuiri, dar cred că ar trebui s-o lași așa: forma asta brută, curată, este cea mai binevenită mereu.
.........................................................
Îți mulțumesc pt. toate cele scrise la \"Un bărbat, neveste..., retaradți\"; mă bucur că-ți place stilul meu (ah, dar am un stil, Doamne?!?),îți mulțumesc pentru încurajare.Mai orbim. cu bine, monique. :))

cu adevarat prea trist. cu adevarat miscator... dar nu si putin exagerat? Nu, cred ca nu... atunci cand nu mai ramâi cu nimic prin nimeni și toate, cred că nimic nu mai e exagerare... Cu bine.

întotdeauna îți citesc cu cea mai mare plăcere și curiozitate textele... Și acesta mi-a plăcut, la fel ca toate celelalte... dar în plus, m-a și marcat oarecum. Profund, simlu și... atât de real!!!
Îți mulțumesc!!

... aceia din inimile noastre... iți mulțumesc pentru gândurile \"mele\" de copil.

... nu mai era mult. Am citit scurta proză, am citit și comentariile. E ridicol dacă afirm că m-a emoționat cu adevărat? lacrimile îmi înțeapă ochii, dar și o teamă ascunsă, pitită undeva, într-un ungher... se pare că-și scoate gheara. Florinel, mulțumesc. Poate m-ai trezit; poate pe mai mulți dintre noi, chiar de nu vrem să recunoaștem, \"scrâșnirea asta din dinți\" ne durea demult...
Superb, trist, relevant și de neuitat; felicitări!

... de multă vreme uitat; cred că m-am regăsit oarecum în versurile tale, poate de asta mi-au și plăcut. Nu \"plăcut\" la modul pur \"estetic\", ci cumva mai profund. \"Oglinda unui suflet înghețat\" și \"Dârdâind a neputință\"- aici stă profunzimea și salvarea; cel puțin pentru mine. Cu bine, Alex.

m-am grăbit: \"voință\" e , nu \"oință\"; mă grăbeam.pa.

... nu pricep de ce scrii atat de puțin; ți-am citit textele, pe toate și sunt ok. Poate unele expresii mai trebuiesc finisate, dar e bine totuși: \"sclipirea aceea se întrezărește\", nu renunța... scrie, așa cum respiri, chiar de azi nu scrii bine, scrie... talentul degeaba în ai: îți trebuie încă pe-atâta perseverență și oință, pentru ca într-un final să ai un \"tot\" ce să te reprezinte.
Ei bine, scrie, deci! mult noroc!!1

... și captivant, de multă vreme nu am mai citit așa, pe nerăsuflate... Mi-a plăcut mult; expresiile sunt complexe, analiza și mai și, ce mai... mie una mi-a plăcut foarte mult și aștept cu nerăbdare și altele. numai bine!

... deși simplă, e deosebită;
iar asta: \"ce mult seamănă între ele clipele, orele, erele te iubesc de-o secundă?\" m-a atins. multă sensibilitate, poate chiar puțin cam multă... dar de ce nu?! îmi place.

Mi-a plăcut foarte mult, mai ales finalul: \"căci timpul a trecut... tu n-ai trecut\". Cred că asta spune foarte multe, pentru cei ce simt. frumos și simplu.

...\"m-am risipit aiurea\", muntele si marea,valuri si frunze... si toate inchinate sentimentelor, mai presus de vorbe, chiar...