Poezie
Și noi in ploaie, cu lacrimi mute...
H. i. M. a. i.
1 min lectură·
Mediu
Cuvintele plâng.
Le cântă sufletul a moarte...
Iar l-ai înjunghiat pe \"Te Iubesc\".
Era vina lui ca metafora eului tău
Orbise de lumină?
Îmi aduc aminte, când ai cuprins
marea cu brațele,
Și amândoi ne-am scufundat în ea.
Nu ai înțeles că eram claustrofobici la înot?
Ne-am fi împletit buzele și am fi respirat
împreună,
Prin vibrația surdă a pielii, paralizată de
de adâncul Nostrului.
Și-ar fi plouat cu stropi mari de dorință,
Și ți-aș fi șoptit H. i. M. a. i. ești mut de lacrimi?
H. i. M. a. i. m-ai fi uitat?
Buzele noastre aprinse nu s-au cunoscut,
Și totuși,
Îți mai simt parfumul căldurii in Eu,
Și zâmbetul tău s-a încătușat in mine.
Ești orb și surd și mut.
Și mă urăști... și mă iubești.
Și mi-e dor de noi in Ploaie!
035
0
vine apoi \"ești mut de lacrimi\" , \"și mi-e dor de noi în ploaie!\"... e ca un strigăt de durere, de resemnare... cel puțin pentru mine. Foarte originală poezia, în ansamblu; poate avea unele neșlefuiri, dar cred că ar trebui s-o lași așa: forma asta brută, curată, este cea mai binevenită mereu.
.........................................................
Îți mulțumesc pt. toate cele scrise la \"Un bărbat, neveste..., retaradți\"; mă bucur că-ți place stilul meu (ah, dar am un stil, Doamne?!?),îți mulțumesc pentru încurajare.Mai orbim. cu bine, monique. :))