Jurnal
calea fără drum
1 min lectură·
Mediu
poate că timpul se îndoaie pe alocuri,
în mlaștină rinocerul alb scoate la iveală un vas,
lăcomia de-a te avea coexistă cu mine-cea-care-nu-am-nimic
zazen, locul în care doar ești
mi-a întors mănușa cu fața la piele. muchiile unghiilor erau
mai moi decât vântul
am să-ți arăt cine sunt eu: acest spate ca o genune, nicio scamă nu se poate numi
nor pe cerul fără scântei
așadar, continuă. începutul e printre noi
025
0
Poate voi reveni.
Daca nu, las semn ca am remarcat o filozofie intru-un vers minunat:)
așadar, continuă. începutul e printre noi