atelocin-acinom

toată noaptea mi-ai vorbit despre stratificarea pe verticală a văzduhului eu vedeam doar păsări, dar știam că e mai mult se făcea că plonjasem în țara acelui pescăruș bătrân – era blând, prins între ghețuri amestecate cu apă avea o pace care m-a făcut să plâng îmi scriam numele în oglindă atelocin-acinom și mă întrebam cine îl rostește, așa ciudat îmi părea și viu numele respiră, se dilată cântă în burduful de piele când nu e substantiv? (noaptea adică) monicaind stă lipită sub gușa de lebădă când zboară ca vântul, nu ca gândul (e mai uman) nicoletaind e rebela primăvară în cartierul senin al pieptului tău (când mă lași să vin) \"mama, cum te chema când erai mică?\" (pomul din mine tocmai era încoronat de un stol de copii)