Monica Mihaela Pop
Verificat@monica-mihaela-pop
„Vae victis!”
Un om obișnuit, cu gânduri, trăiri, iubiri, decepții și alte câteva din cele ce ne înalță sau coboară.
M-am gândit la sugestia Cristinei dar am ajuns la concluzia că, renunțând la ultimele două versuri, aș văduvi textul tocmai de ceea ce, cred eu, îi susține ideea. Iar \"nătângule\" e, cred, suficient de dur pentru felul meu de a scrie. :)
Deci, pentru că așa l-am simțit și așa l-am scris, va rămâne așa cum e.
Cu drag, mulțumiri!
Pe textul:
„Cangrene pe harta memoriei" de Monica Mihaela Pop
Pe textul:
„„Bocanci”… în cârlig" de Mihai Cucereavii
Numai bine!
Pe textul:
„Cangrene pe harta memoriei" de Monica Mihaela Pop
Mulțumesc de vizită, n-ai mai trecut de ceva vreme pe aici!
Pe textul:
„Scurta baladă a unui ginere anonim" de Monica Mihaela Pop
Numai bine, Florin!
Pe textul:
„Cangrene pe harta memoriei" de Monica Mihaela Pop
Anton, situația s-a remediat. Mărturie stă textul mai sus modificat. Mulțumesc!
Vă pup!
Pe textul:
„Scurta baladă a unui ginere anonim" de Monica Mihaela Pop
Pe textul:
„Scurta baladă a unui ginere anonim" de Monica Mihaela Pop
Cele bune!
Pe textul:
„De-l respecți cum se cuvine/ Te va răsplăti cu bine" de Florin Rotaru
Florin, ghicitoarea asta era numai pentru mine?
Pe textul:
„De-l respecți cum se cuvine/ Te va răsplăti cu bine" de Florin Rotaru
Cu bine!
Pe textul:
„Scurta baladă a unui ginere anonim" de Monica Mihaela Pop
Mulțumesc pentru citire! Te mai aștept!
Tot binele!
Pe textul:
„Scurta baladă a unui ginere anonim" de Monica Mihaela Pop
:)
Pe textul:
„Scurta baladă a unui ginere anonim" de Monica Mihaela Pop
Din punctul meu de vedere, mi-ar plăcea ca el să ajungă să mă cunoască atât de bine încât să poată spune că mă vede prin mine, că mă cunoaște prin ceea ce sunt și nu strict prin ceea ce vede. E o diferență!
Din Ardeal, te salut!
Pe textul:
„Întrevederi" de Adrian Firica
Pe textul:
„Bel_vedere de la Gara de Nord" de Monica Mihaela Pop
\"iar eu te văd numai prin tine\".
În rest, îmi place!
Cele bune!
Pe textul:
„Întrevederi" de Adrian Firica
Poemul tău, Dana, e un plâns, un strigăt pentru jumătatea cea care nu știe, sau nu vrea să știe cine și cum ești. Nu te cunoaște și nu te recunoaște cea care ești, mai ales cea care poți fi. Pentru că, nu-i așa, poți fi orice doar unind acele bucăți din tine care sporadic \"atingeau pragul excitației\" și așa ducând iluzia mai aproape de adevăr.
Femeie prin construcție, piatră șlefuită de forța întâmplărilor, ești sensibilă și totuși, atât de puternică.
E superb poemul tău, l-am văzut și vineri însă nu am avut timpul și starea necesară pentru un comentariu.
Te îmbrățișez, cu drag!
Pe textul:
„Zonă crepusculară" de Florina Daniela Florea
Bogdan, am fost întotdeauna poznașă. Doar că nu m-am manifestat prea des :)
Pe textul:
„Bel_vedere de la Gara de Nord" de Monica Mihaela Pop
Textul, simplu cum e, mi-a venit deodată cu amintirea unei săptămâni petrecute la un hotel din apropierea Gării de Nord. Surprinde aspecte ale vieții de noapte a străzii din acea zonă.
Tot binele!
Pe textul:
„Bel_vedere de la Gara de Nord" de Monica Mihaela Pop
visul luminii -
renașterea apelor
în arce de cer
Pe textul:
„Ploaie" de Mihai Cucereavii
