Era un veac ciudat. Ma simteam mai puternica decat fusesem vreodata. Mi-am smuls bratul stang din umar si am vazut ca nu ma doare... si am vazut ca pe stancile gri nu erau picaturi de sange. Si am
Am atins cu buze insetate
petala timpului ce a trecut…
Si timpul care a trecut
a devenit al meu.
Spiritul zboara spre miezul vietii de apoi,
dar spiritul nu mai gaseste in loc stiut, nimic.
Pe filele scrisorii de adio s-a asezat
o aripa de crin sa se odihneasca.
Un puf de nou-nascut imi mangaie umarul
si ma roaga sa-I spun o poveste.
L-a alungat cu o imbratisare si i-am zis
Ii era tare somn si totusi nu avea nici cea mai mica tragere de inima sa se duca sa se bage in pat. Oricum i se parea ca somnul ne mananca o bucata prea mare din timpul si-asa zgarcit cu omul.
(
Pe geamul larg deschis intra o ceata cu miros de rodii si lacramioare. Cate un soare mic si plapand, lipsit de vigoare danseaza cu fiecare stea in picaturile de apa. A venit toamna si pare ca
