mă trezesc în zorii nepătați ai luminii
cu un nod în gât
și o stare subliniată de refuz.
razele soarelui temerare
au reușit să câștige înfruntarea grea
cu clădirea din față
și filtrate
indiferența ta mă doare
mă sfâșie incet
când nici nu știu.
a dispărut strălucirea de fericire
din ochii tăi,
altădată, calzi și neobosiți;
mă privești rece, distant,
chipul tau e
linistea dintre noi e atat de sfasietoare
sunetele se pierd pe buze
fara putinta
de a rosti cuvintele
care dor mai mult asa.
intre noi,
e un perete alb si strident
zidit din tulpinile
unor
te așteptam ...
te așteptam demult.
nu poți să cuprinzi în minte
tot timpul scurs de atunci,
din totdeauna;
numai eu știu cum a trecut,
cât de încet ...
te așteptam,
de când
ne pierdeam în îmbrătisări tăcute si arzătoare,
tu îti apăsai buzele pe ale mele,
iar eu mă lipeam de tine;
eram doar noi, singuri,
nimic nu mai era în jur,
doar imagini albe de
eram plecata din universul meu
vroiam sa scap de toti si toate
de parintii care nu ma lasa
sa ma bucur de viata
de prieteni care nu ma lasa
sa iubesc
cum vreau
de lumea intreaga care nu ma
Era o zi frumoasa de iarna la tara. Afara ninge exact asa cum imi place mie, rar si cu fulgi mari. Eu sunt in casa singura uitandu-ma pe un vechi album cu fotografii. Nu stiu unde sunt bunicii mei.
i feel like i\'m in hell,
but wish i were in heaven ;
life is mistery to me,
in the way i feel it.
everything\'s wrong,
life\'s seems unfair;
it just isn\'t right ...
to me, to everybody
MB