Nostalgie de o clipă

Literele și-au frânt aripile formând un cuvânt absurd. * * * * * Suspinele au căpătat un alt răspuns, tardiv și uitat. * * * * * Sufletul prea plin tânjește neștiutor după un crez nou. * * * * * Strângeam disperat un colț furat din tine; mă pierdeam în nor. * * * * * . . . sunt singură și aruncată într-un loc; prea mult, prea puțin. 10 noiembrie 2002