Poezie
Natura umana
Terapia cu arbori
1 min lectură·
Mediu
Cioburi de memorie,
frânturi de conversatii.
Ce ceată se asterne la Pol?
Sunt un copac
în care seva se transformă
încet în circumvolutiuni
si senzatii.
Încerc să merg.
Mersul în patru.
Mersul animalic ascuns în tarână,
desprins de zăcământ
si întors la origini
în castru.
Mi-e greu să stiu
de ce-i albastră marea
de ce m-am desprins de tine natură,
de sânul tău bogat,
eu pruncul tău
învăt să-ti caut trupul
si să-ti pricep chemarea.
Ploaie de vară.
Corăbii pe uscat
se abat din drumul lânii de aur.
Mi-e frică de stropii calzi
ce îmi preling obrajii,
deschizători de suflet
unici în constelații.
M-am ridicat în picioare s-alerg
dar am privit cerul.
Mă întorc la tine
si cad în genunchi.
De vreau să zbor mă lasi,
de vreau sa plâng mă mângâi,
eu simplă rădăcină
ascunsă într-un colb de praf,
dar ... praf stelar.
001.583
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Mondea Adrian
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 144
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 36
- Actualizat
Cum sa citezi
Mondea Adrian. “Natura umana.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mondea-adrian/poezie/13891051/natura-umanaComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.