geneză

Ați reușit un poem care fără a fi un novator, fără a șoca prin elemente sau brusca, place. Ritmul sprințar dă impresia unui descântec.
Am remarcat:

„din pumn răzbătând
dă colțul gândului
mâna-mbrăcând
iedera cântului”

“privește orbule
din buzunare
îți cresc cuvintele
ca iarba în soare”


Doru Emanuel

Muțumesc mult,
Apreciez comentariul, mai ales că n-am mai încercat rima de mult, decât când scriu in joacă pentru copiii mei. Inițial incepusem in versuri albe, dar m-a furat idea - sau poate o rimă întâmplătoare.
Și orice comentariu e nespus de apreciat pentru cineva care și-a ținut scrierile la naftalină sau le-a distrus, timp de...20 de ani aproape... mă bucur de câte ori nu ajung la atelier. Daca ieși din lumea literară atâta timp sunt conștientă ca iți scad enorm șansele de a scrie ca lumea.
Idea \"nașterii cuvintelor\" mă obsedeaza incă, presupun, tocmai pentru că mi-e încă așa de greu să le dezvalui eu insămi. Dar sper că va trece și faza asta, numai să nu mă țină tot 20 ani - dacă-i mai apuc.
Mulțam incă o dată,
Mona