Poezie
Mezinul
1 min lectură·
Mediu
El este cel ce-adună lacrimi
Cum nu pot alții într-o viață,
Și nu pot strânge-n a lor inimi
Tristețile e pe-a sa față...
Doar trei zile-a trebuit
Să plângă fără încetare
Un tată ce a fost sfârșit
De sfinți ce nu au îndurare...
Ridică-te de pe sicriu
Copil acum al nimănui!
Cu-n țipăt ce nu pot să-l descriu
Aduci fiori pământului...
Și n-o să vrea să-l mai primească
Pe cel ce ești din al lui sânge,
Ce nu mai știe să trăiască
Deși durerea ta îl frânge...
Lasă-l să se-odihnească-n veci
Și să-i găsească pe ai lui,
Că-n viața-n care astăzi treci
Ai să te vinzi adâncului...
Și poate-atunci, o să-l revezi,
Și în îmbrățișări cărunte
Nu îți va veni să crezi
Că îți vorbește-n glasuri mute...
Ridică-te de pe sicriu
Copil acum al nimănui!
Cu-n țipăt ce nu pot să-l descriu
Aduci fiori și cerului...
00705
0